Metroul spre Otopeni: de ce trebuie să mai ai răbdare până spre 2032

Dacă te-ai prins deja într-un ambuteiaj provocat de șantierul de la Magistrala M6 și te-ai consolat cu gândul că, măcar, într-o bună zi vei putea sări în metrou direct spre Otopeni, hai să-ți stric puțin iluzia, dar cu argumente. Pentru că răspunsul la întrebarea „când mergem cu metroul la aeroport” e, din păcate, „nu prea curând”.

Ca să nu ne bazăm doar pe contracte și termene oficiale, care știm cu toții cât de elastice pot fi în lumea marilor șantiere bucureștene, merită să ne amintim de M5, metroul din Drumul Taberei. Vă mai aduceți aminte de panourile acelea uriașe, cu litere cât un TIR, care promiteau „peste 3 ani aici va fi stația ta de metrou”? Ei bine, a durat de trei ori mai mult decât atât — aproape 9 ani. Lucrările au început la finalul lui 2011, iar metroul s-a inaugurat abia pe 15 septembrie 2020. Motivele au fost un cocktail clasic bucureștean: subfinanțare cronică, procese, schimbări de proiect, probleme cu pânza freatică și birocrație din belșug.

Acum, pe M6, s-a întâmplat recent un moment despre care s-a vorbit mult: asocierea turco-română Gülermak-Somet a lansat primul utilaj de forat tuneluri (TBM) pe secțiunea Tokyo-Otopeni. „Cârtița” se numește „Sfânta Parascheva” și sapă, pornind de la stația Bruxelles către Tokyo, dinspre nord spre sud. După ce ajunge la Tokyo, va fi scoasă, adusă înapoi la Bruxelles și va continua să sape ultima porțiune, până la Aeroportul Otopeni. O a doua cârtiță, „Sfânta Ecaterina”, va urma același traseu, dar pornește abia după ce prima avansează cel puțin 200-300 de metri.

Asociația Pro Infrastructură a făcut niște calcule care arată, din păcate, că teoria și practica stau cam departe una de alta. Pe hârtie, „Sfânta Parascheva” ar trebui să ajungă în stația Paris prin martie 2027. Dar e greu de crezut că graficul se va respecta întocmai — la început avansul va fi oricum mai lent, din cauza reglajelor inițiale și a terenului bucureștean, care, cum bine știm, nu prea ține cu constructorii. Rămân probleme serioase: finanțarea incompletă pentru secțiunea de nord, lipsa licitației pentru sistemul de semnalizare și centralizare, lipsa licitației pentru trenuri, plus blocajele cu utilitățile care trebuie mutate — încă nerezolvate pe partea de sud.

Concluzia specialiștilor: structura de pe jumătatea sudică (1 Mai-Tokyo) ar putea fi gata în 2028, iar cea de pe jumătatea nordică (Tokyo-Aeroportul Otopeni) abia la finalul lui 2030. Apoi vin finisajele, calea de rulare și echipamentele, care se fac în paralel, dar chiar și așa, cel mai optimist scenariu ne duce cu trenul de metrou pe la Otopeni undeva prin 2032.

Și acel scenariu optimist pornește de la premisa că banii vor curge exact cât și cât trebuie, la timp. Partea complicată e că finanțarea pentru acest proiect e un puzzle destul de fragil. Pentru prima jumătate a liniei (Sud, 1 Mai-Tokyo/Mall Băneasa), Comisia Europeană a alocat fonduri nerambursabile de 517 milioane de euro — bani exclusiv pentru acest tronson.

De la stația Tokyo (Mall Băneasa) încolo, lucrurile se complică serios. Pentru segmentul spre Aeroportul Otopeni, finanțarea se bazează parțial pe un împrumut de circa 320 de milioane de euro de la Agenția Japoneză pentru Cooperare Internațională (JICA), care acoperă însă doar aproximativ 30% din costurile totale ale acestei porțiuni. Restul banilor trebuie să vină de altundeva — fie din bugetul de stat, fie din împrumuturi, iar niciuna dintre aceste surse nu e tocmai generoasă sau ieftină în momentul de față.

Lovitura cea mare a venit când Comisia Europeană a refuzat finanțarea nerambursabilă pentru tronsonul Tokyo-Aeroport Otopeni, din cauza unui raport cost-beneficiu considerat negativ de experți.

Așadar, dacă locuiești în zona de nord a orașului și speri să scapi de drumul cu taxiul sau cu mașina până la Otopeni, pregătește-te de ani buni de blocaje în continuare. Între timp, putem să ne mai consolăm uitându-ne din când în când pe hartă, la traseul colorat frumos al viitorului M6 — chiar dacă, pentru moment, rămâne mai degrabă un exercițiu de imaginație decât o rută reală.

Sursă: B365 (b365.ro)