⏱ 2 min de citit
Petre-Florin Manole, ministrul Familiei, a dat un interviu pentru presa spaniolă în care nu s-a ferit de subiecte incomode. Și, sincer, e un interviu care merită citit, pentru că pune degetul pe niște răni pe care de obicei le ocolim elegant în discursul public.
Manole a vorbit despre “invizibilitatea” romilor în Europa, dar mai ales în România. Și nu s-a dat la o parte când a venit vorba de ipocrizie: “Românii cer respect în Europa, dar nu îl oferă acasă”. E o frază care te lovește, pentru că știm cu toții că e adevărată. Ne plângem că suntem discriminați în Occident, dar acasă avem propriile noastre prejudecăți pe care le ignorăm politicos.
Ministrul și-a legat discursul de propria poveste de viață — crescut într-o comunitate romă, ajuns în funcții publice importante. E genul de traseu care ar trebui să ne facă să ne punem întrebări despre cât de mult contează originea în România anului 2026. Și răspunsul, din păcate, e că încă contează prea mult.
Interviul a fost publicat în presa spaniolă, unde subiectul minorităților e tratat cu mai multă seriozitate decât la noi. Manole a vorbit despre necesitatea unor politici publice concrete pentru integrarea romilor, despre educație, despre piața muncii, despre toate lucrurile pe care le discutăm de ani de zile fără să se miște prea mult acul.
Ce e interesant e că Manole nu a căzut în capcana discursului victimizant. A fost direct, a spus lucrurilor pe nume și a pus responsabilitatea acolo unde trebuie: la stat, la societate, la noi toți. E genul de abordare care lipsește din politica românească, unde de obicei se vorbește mult și frumos, dar fără substanță.
În contextul în care guvernul Bolojan încearcă să îmbunătățească imaginea României în Europa și să arate că suntem o țară modernă și inclusivă, declarațiile lui Manole sunt un memento important: că modernizarea nu e doar despre autostrăzi și investiții, ci și despre cum ne tratăm unii pe alții.
