Leneșul de la Antipa, campion mondial la lene și ecosistem ambulant
Dacă treceai zilele astea prin zona Muzeului Antipa și te gândeai că leneșul e doar o ghiuluială de blană care stă agățată de-o creangă fără chef de nimic, pregătește-te să-ți schimbi părerea. Specialiștii de la Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa” au scos la iveală povestea fascinantă din spatele acestui mamifer, care e mult mai mult decât pare la prima vedere.
Se pare că blana leneșului nu e doar blană, ci un adevărat cartier populat, cu de toate: alge, ciuperci, bacterii și artropode care trăiesc acolo ca într-un bloc cu multe etaje. Practic, leneșul se plimbă prin junglă purtând după el un mic ecosistem complet funcțional.
Printre chiriașii blănii se numără algele verzi din genul Trichophilus, cele care dau de multe ori nuanța verzuie specifică animalului. Multă vreme s-a crezut că asta e un soi de camuflaj printre frunze, dar cercetătorii spun că rolul exact al algelor e încă în studiu — deci nici știința nu știe sigur tot despre leneși.
Și dacă tot vorbim de chiriași, mai sunt și moliile. Mai multe specii pot locui pe blana aceluiași animal, iar cazul speciei Cryptoses choloepi e de-a dreptul savuros: femela părăsește blana gazdei doar atunci când leneșul coboară la sol să-și facă nevoile. Practic, tot ciclul de viață al moliei e sincronizat cu rutina de toaletă a leneșului — mai loial de atât nu se poate.
Nu lipsesc nici ciupercile, care au și ele treabă serioasă acolo. Într-un studiu de laborator, extracte din ciupercile găsite pe blana leneșilor au arătat activitate împotriva unor paraziți care provoacă malaria și boala Chagas, dar și împotriva unor bacterii și a unei linii celulare de cancer mamar. Cine ar fi zis că blana unui animal atât de lent ascunde un mic laborator farmaceutic natural?
Cât despre viteză, leneșul cu trei degete deține recordul Guinness pentru cel mai lent mamifer de pe planetă, deplasându-se cu aproximativ 1,8-2,4 metri pe minut pe sol. Ca să-ți dai seama, probabil ai timp să-ți bei cafeaua și să mai citești un articol până traversează el un trotuar. În schimb, surpriză — în apă se descurcă mult mai bine, fiind înotători destul de pricepuți, ceea ce le e de mare folos în habitatul lor tropical.
Sistemul digestiv e la fel de special: leneșii au un stomac compartimentat, adaptat pentru procesarea frunzelor, iar hrana poate avea nevoie de săptămâni întregi ca să treacă prin tot sistemul. Pe lângă asta, când e cald afară, metabolul lor încetinește și mai mult — un fel de deprimare metabolică neobișnuită, fără ca animalul să adoarmă efectiv. Practic, leneșul își ia o pauză chiar și de la propriul metabolism.
Așadar, data viitoare când treci pe la Antipa și vezi leneșul atârnând liniștit, gândește-te că nu e doar un animal relaxat — e o lume întreagă în miniatură, cu locatari, laborator natural și reguli proprii de existență.
Sursă: B365 (b365.ro)