La graniță: fabrica de trenuri din Ruse renaște cu 60 mil. €

Hai să ieșim puțin din București, dar nu prea departe — vorbim despre o veste feroviară de peste Dunăre, la doar o aruncătură de băț de graniță, care s-ar putea să conteze și pentru noi, cei care batem des drumul spre Bulgaria sau așteptăm trenuri de marfă să circule mai ok prin zonă.
Fosta uzină de locomotive și vagoane din Ruse — înființată tocmai în 1866 și închisă în 2013, deci un sfert de secol de agonie și apoi stingere completă — a fost readusă la viață de grupul bulgar Bulmarket, cu o investiție privată de peste 60 de milioane de euro. Nu e puțin lucru pentru o fabrică pe care mulți o scriseseră deja la capitolul “istorie”.
Complexul ocupă vreo 17,6 hectare în zona industrială de est a orașului Ruse, cu clădiri însumând peste 53.000 mp, din care peste 31.000 mp au fost modernizați serios. În parc lucrează deja peste 210 oameni, răspândiți în șapte companii — șase dintre ele venite din afara grupului Bulmarket, deci nu doar o curte închisă a aceleiași firme.
Ce se întâmplă acolo, mai exact
Compania LVZ 1866 (numele spune tot — un omagiu la anul înființării) repară și modernizează vagoane de marfă și locomotive, atât diesel cât și electrice. Dar nu s-au oprit la reparații: au început să producă propriile vagoane de marfă, primele modele fiind gândite pentru transportul de combustibili.
Capacitatea uzinei, spun cei de la Bulmarket, permite repararea a peste 1.000 de vagoane și 200 de locomotive pe an. Ca să vă dați seama de amploare — la achiziția din 2020, pe acolo erau vreo 50 de clădiri dărăpănate și circa 10 km de linii ferate complet nefolosibile. Practic au reconstruit un oraș industrial de la zero.
Producția a pornit treptat, iar în 2025 LVZ a început activitatea operațională și a certificat primul vagon de marfă produs acolo. Un moment simbolic pentru o uzină care părea definitiv moartă.
De ce contează poziția lângă România
Bulmarket e un operator feroviar privat important în Bulgaria, așa că are sens strategic să aibă propriile capacități de reparații — mai puțină bătaie de cap cu furnizori externi. Dar ambițiile lor merg mai departe de nevoile proprii.
Directorul general al grupului, Momchil Boiadjiev, a declarat pentru agenția bulgară BTA că se așteaptă la interes ridicat din partea proprietarilor internaționali de vagoane și a operatorilor de transport. Și argumentul geografic chiar stă în picioare: Ruse e chiar la graniță cu România, lângă Podul Prieteniei peste Dunăre, pe axele feroviare și rutiere care leagă Bulgaria de noi și mai departe de Europa Centrală. Mai pun la socoteală și apropierea de fluxurile Coridorului Mijlociu, ruta Asia-Europa.
Practic, dacă proiectul merge bine, s-ar putea ca vagoanele reparate sau chiar produse acolo să ajungă și pe liniile noastre, sau cel puțin să fie un punct de reper pentru transportul feroviar din regiune, care — recunoaștem — are mare nevoie de investiții serioase, nu doar de la noi.
Ce urmează
Povestea nu s-a terminat. Până la mijlocul lui 2027 ar trebui finalizată o instalație pentru spălarea și degazarea vagoanelor-cisternă, moment în care Bulmarket consideră încheiat actualul ciclu de dezvoltare.
Pe lângă investiția privată, mai există un proiect separat de aproape 17 milioane de euro, finanțat în mare parte prin Mecanismul de Redresare și Reziliență — proiectul a luat chiar primul loc între propunerile aprobate în programul bulgar AttractInvestBG pentru parcuri industriale. Se mai planifică și un centru de cercetare și dezvoltare, în colaborare cu Universitatea „Angel Kanchev” din Ruse, pentru care procedura de proiectare și construcție a pornit deja în 2025.
E genul de proiect pe care merită să-l urmărim de aici, din București — nu doar din curiozitate feroviară, ci și pentru că orice întărire a legăturilor de transport cu Bulgaria înseamnă, în timp, mai multă marfă și poate mai mulți pasageri care circulă mai lejer prin zonă.
Sursă: Club Feroviar (clubferoviar.ro)