⏱ 2 min de citit
Ramona Milu, judecătoare și membră în Consiliul Superior al Magistraturii, a scris pe Facebook o analiză destul de picantă despre cum funcționează sistemul judiciar românesc. Sau mai degrabă, despre cum nu funcționează.
Ideea de bază e simplă, dar deranjantă: în CSM, vocile minoritare practic nu există. Nu pentru că nu ar avea ce să spună, ci pentru că sistemul e făcut astfel încât să nu le audă nimeni. Milu punctează că la majoritatea deciziilor luate de Consiliu nu se admit opinii separate, ceea ce în traducere liberă înseamnă că dacă nu ești cu majoritatea, poți să vorbești singur în cameră.
E genul de situație pe care toată lumea o știe, dar nimeni nu o spune cu voce tare. Judecătoarea numește asta “elefanții din sufrageria Justiției” – acele probleme enorme pe care toată lumea le vede, dar pe care toată lumea le ocolește elegant la discuții.
Analiza ei vine într-un moment în care sistemul judiciar românesc e oricum sub lupă, iar dezbaterile despre independența magistraților și transparența deciziilor sunt mai actuale ca niciodată. Faptul că o membră CSM ridică public problema e un semn că lucrurile poate încep să se miște, chiar dacă încet.
Pentru bucureștenii care urmăresc cu interes ce se întâmplă în instituțiile care ar trebui să ne apere drepturile, e un moment de reflecție. Când chiar și cei din sistem recunosc că vocea minorității e ignorată sistematic, întrebarea devine: cât de democratic e un sistem care funcționează doar pe principiul majorității absolute?
