Institutul din Pantelimon-Ilfov reciclă litiu din deșeuri

Dacă te-ai întrebat vreodată ce se întâmplă cu litiul din bateriile mașinilor electrice după ce acestea ajung la capătul vieții, avem o veste bună chiar din curtea noastră, mai exact din Pantelimon-Ilfov, unde funcționează Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Metale Neferoase (IMNR).

Institutul a fost parte dintr-un proiect european numit RELiEF, derulat între iulie 2022 și decembrie 2025, alături de alți 11 parteneri din 7 țări. Ideea de la care au pornit e simplă, dar cu bătaie lungă: aproape un sfert din litiul produs în lume, mai exact 27%, nu ajunge deloc reciclat, pentru că toată atenția industriei se duce spre bateriile uzate, în timp ce deșeurile industriale și apele reziduale rămân o sursă neglijată. Și asta într-un moment în care cererea de litiu explodează, odată cu mașinile electrice și bateriile de stocare a energiei.

Ca să înțelegi de ce contează, Uniunea Europeană importă aproape tot litiul folosit în tehnologiile astea din afara blocului comunitar. Practic, fiecare gram recuperat din deșeuri e un gram în minus din dependența de furnizori externi, ceea ce nu e doar o chestiune de mediu, ci și una strategică și economică.

Rezultatele proiectului, coordonat de compania belgiană Avesta Holding, sună chiar impresionant: echipele implicate au reușit să recupereze 91,5% din litiul dintr-un tip de deșeu industrial și 97% din apele reziduale industriale. Tehnologiile testate au acoperit tot lanțul, de la extracția litiului prin leșiere cu impact redus asupra mediului, până la recuperarea lui prin electrodializă, obținerea carbonatului de litiu și, în final, regenerarea catozilor din baterii uzate.

Partea de care s-a ocupat concret echipa de la IMNR a fost transformarea litiului recuperat în materii prime gata de folosit direct în producția de baterii, plus consolidarea unor rute de reciclare în circuit închis. Cercetătorii români au demonstrat că pot obține carbonat de litiu de puritate ridicată din soluții purificate și au reușit să regenereze materiale catodice, folosind atât litiu comercial, cât și pe cel recuperat prin metodele testate în proiect.

Dincolo de partea de laborator, proiectul a inclus și o evaluare a ciclului de viață și o analiză de costuri, ca să vadă dacă tot ce au demonstrat la scară mică chiar merită extins la nivel industrial. Miza e clară: dacă tehnologiile astea prind la scară mare, Europa ar putea construi lanțuri valorice circulare, în care metalele critice sunt recuperate și refolosite în loc să fie extrase din nou sau aduse de la mii de kilometri distanță.

Sursă: Buletin de București (buletin.de)