Forturile Bucureștiului, uitate de un secol și fără bani de reparat

Dacă ai treabă prin Chitila, Afumați, Jilava sau Cățelu și vezi din mașină niște movile ciudate acoperite de vegetație, să știi că nu sunt dealuri naturale. Sunt bucăți dintr-o centură de apărare gândită acum mai bine de un secol, pe vremea regelui Carol I, ca să protejeze Capitala în caz de război. Problema e că, între timp, ne-am apărat mai bine de nimic decât de degradare, pentru că majoritatea forturilor și bateriilor astea zac abandonate și greu accesibile.

Vorbim despre 18 forturi și 18 baterii, construite la sfârșitul secolului XIX după planurile unui arhitect belgian, Henri Alexis Brialmont, cel care a fortificat și orașe precum Liege, Namur sau Anvers. Din cele 36 de fortificații, 17 forturi și 14 baterii mai există fizic, restul fiind distruse de-a lungul timpului în explozii de armament. Restul poveștii nu e la fel de spectaculoasă: unele sunt în proprietatea Ministerului Apărării Naționale, altele ale autorităților locale sau ale unor privați, iar doar o parte au ajuns pe Lista Monumentelor Istorice. Practic, nimeni nu are o imagine clară și completă a stării lor, pentru că accesul e limitat peste tot.

Vestea bună e că subiectul a ajuns, în sfârșit, pe hârtie oficială: reabilitarea centurii de fortificații apare în Strategia Integrată de Dezvoltare Urbană (SIDU) a Capitalei, documentul care stabilește direcțiile mari de dezvoltare ale orașului și care contează enorm când vine vorba de atras bani europeni. Ghinionul e că SIDU are o poveste lungă și încâlcită: a început să fie lucrat din 2019, printr-un parteneriat între Primăria Capitalei și Banca Mondială, dar nu a fost niciodată pus în aplicare pentru că n-a trecut de Consiliul General. Varianta finală a stat recent în dezbatere publică și urmează să ajungă la votul consilierilor generali.

Interesant e că cineva s-a gândit deja concret cum ar putea arăta reabilitarea, nu doar la nivel de deziderat. În 2022, Asociația Turism Istoric, condusă de Ciprian Plăiașu, a lansat proiectul „Forturi”, bazat pe cercetări făcute pentru un studiu de oportunitate al Consiliului Județean Ilfov. Ideea de bază: patru „poluri” tematice, fiecare cu propria vocație.

Polul Roșu adună Fortul 13 Jilava, Bateria 13-14 Jilava, Bateria 14-15 Broscărei, Fortul 16 Bragadiru și Bateria 15-16 Măgurele, și e construit în jurul poveștii aparte a Jilavei, fostă închisoare, și a Bateriei Broscărei, legată de istoria cinematografiei și de Arhiva Națională de Film. Polul Verde, format din Fortul 10 Leurdeni și Bateria 10-11 Leurdeni, țintește să compenseze lipsa acută de spații verzi din zona de sud și sud-est a Bucureștiului, unde dezvoltarea imobiliară a luat-o cam înaintea infrastructurii de agrement. Polul Galben, cu Fortul 6 Afumați, Bateria 6-7 Afumați, Fortul 8 Cernica și Bateria 9-10 Cățelu, e gândit ca spațiu pentru artiști, ateliere de lucru și expoziții, profitând de faptul că Bateria Cățelu e bine conectată la oraș prin metrou și STB. Iar Polul Albastru, cel mai întins dintre toate, întinzându-se pe zona de nord și pe bucăți din vest și est, cuprinde Bateria 17-18 Domnești, Fortul I Chitila, Bateria 3-4 Otopeni și Bateria 4-5 Tunari, și mizează pe funcțiuni mixte, de la gastro și petrecerea timpului liber până la cazare, exact ca să se autofinanțeze.

Și acum, partea la care toată lumea sare direct: cât costă. Conform SIDU, proiectul ar urma să se desfășoare etapizat, pe o perioadă estimată la 30 de ani, cu un buget de 50 de milioane de euro. Teoretic, între 2020 și 2027 ar fi trebuit realizate studiile de specialitate și documentațiile tehnice, iar lucrările propriu-zise ar urma să se întindă până în 2050. Sunt cifre care sună bine pe hârtie, dar realitatea de teren spune altceva: singurul proiect anunțat public și pentru care au început efectiv demersurile de restaurare este Fortul 13 Jilava, fosta închisoare comunistă, care ar urma să devină muzeu. Monumentul a fost preluat în administrarea Consiliului Județean Ilfov în 2024 și, între timp, poate fi vizitat la cerere.

Cât despre bani, SIDU spune că reabilitarea întregii centuri ar putea fi finanțată din bugetele locale ale PMB, CJ Ilfov și primăriilor din Ilfov, din Programul Operațional Regional 2021-2027 sau prin parteneriate cu companii private și societatea civilă. Rămâne de văzut dacă, de data asta, planul chiar iese din sertar, sau dacă peste alți zece ani vom mai scrie tot despre movile pline de buruieni pe lângă care trecem fără să știm ce sunt.

Sursă: Buletin de București (buletin.de)