DeBucuresti

Home » Fenomenul fluturilor negri în București și alte aspecte neobișnuite ale verii în Drumul Taberei, Berceni și Ferentari

Fenomenul fluturilor negri în București și alte aspecte neobișnuite ale verii în Drumul Taberei, Berceni și Ferentari

de Mihaela Dinu
0 comentarii

Fenomenul fluturilor negri în București și alte aspecte neobișnuite ale verii în Drumul Taberei, Berceni și Ferentari

Vara a sosit în București, iar ceea ce în alte orașe se traduce prin terase pline, festivaluri în aer liber și plimbări cu bicicleta, aici se transformă în șantiere, apă rece la robinet și promisiuni de circulație temporar suspendată. Orașul pare să fie acoperit de o stare de semi-vacanță, cu un iz de asfalt proaspăt turnat.

Nu mai este nevoie de Google Maps, deoarece sunetul picamerului îți ghidează pașii. Anul acesta, Bucureștiul se confruntă cu o invazie de fluturi negri. Prima dată când am stropit iedera și am observat un stol de acești fluturi, m-am speriat, dar am realizat că nu reprezintă un pericol. Totuși, pisicile par să fie deranjate de prezența lor.

Rămâne totuși o întrebare: de unde vin acești fluturi, cât timp stau și ce semnifică? Se strecoară prin balcoane, se lipesc de pereți și intră în case cu o familiaritate deranjantă. Unii susțin că provin din câmpurile lăsate în paragină, în timp ce alții consideră că sunt un semn prevestitor.

„Dacă-s fluturi, măcar să fie colorați, dom’le! Așa, negri și tăcuți, parcă-s trimiși de Apocalipsă!”

„Lasă, mamă, să fie fluturi. Mai rău era dacă erau șobolani.”

În această perioadă, zilele încep devreme. La ora 7:12, un utilaj își face încălzirea matinală sub geam, lăsând impresia că are suflet și o supărare profundă. Pe aleea de bloc s-a săpat, dar nimeni nu știe exact de ce. Nici muncitorii nu par convinși de scopul lucrărilor. Poate caută sensul vieții sau doar o țeavă defectă.

Între timp, tu te speli cu apă rece, ca să „te energizezi”, conform glumei ironice de pe afișul de la avizier, scris cu pixul pe o hârtie A4, cu colțurile decolorate de timp. Pe Bulevardul Unirii, oamenii se mișcă încet, ca în scenele cu nisip din „Dune”. Doar că nu este ficțiune – e ora de vârf, iar asfaltul devine o suprafață experimentală pe care sandalele tale rămân lipite.

În mijlocul caniculei, observi un băiat cu furtunul, pulverizând un jet firav de apă pe trotuar. Deși nu aduce răcoare, gestul său este unul poetic, un strop de speranță metropolitană, un mic curcubeu într-un oraș care nu renunță.

În Drumul Taberei, vara pare mai ușoară. După ani de așteptări și glume, metroul a ajuns în zonă, facilitând accesul la ștranduri. Totuși, circulația rămâne problematică din cauza șantierelor și a șoferilor care parchează „doar 5 minute”. În Ferentari, vara este plină de suspans, cu incertitudini legate de posibilele avarii ale rețelei de apă sau de grădinile comunitare care apar pe neașteptate. Aici, viața este intensă și vibrantă, copiii joacă fotbal în praf, iar adulții își așază scaunele pe trotuar, la umbră.

În Pantelimon, căldura este acompaniată de muzică ambientală, terase improvizate și cozi la cartofi prăjiți „de casă”. Aerul este plin de mirosul de mici și de speranță, fie că este vorba de concediu sau de apă caldă. Unii pleacă în vacanță, în timp ce alții doar navighează pe site-uri de rezervări, închizând rapid feroneria când văd prețurile.

Majoritatea rămân, printre troleibuze fără aer condiționat, muncitori care strigă „dă-mi ciocanul ăla, mă!” și vecini care lasă ușa deschisă pentru a permite circulația aerului. Totuși, există o formă de bucurie, una românească, una bucureșteană. Este acel sentiment de a găsi un colț de parc neafectat de lucrările de reabilitare, un pet de apă rece păstrat strategic la congelator, sau gluma cu colegii că „suntem pe șantier, dar cu diplomă de birou.” Este terasa de pe trotuar, cu un pahar de bere și un ventilator care suflă în direcția greșită, dar care face zgomot.

Bucureștiul, vara, este greu, dar are farmecul său. Un farmec absurd, dar familiar. Un oraș care geme, dar nu renunță, care se clatină pe șantierele sale, dar continuă să tragă de sine cu o ambiție demnă de filme cu buget redus și suflet mare. Poate că, într-o zi, ne vom aminti de aceste veri cu drag, sau măcar cu un zâmbet amar, de pe o plajă imaginară, între două lucrări de infrastructură.

Imaginea utilizată în acest articol a fost preluata de pe site-ul b365.ro și poate fi vizualizată direct aici.

S-ar putea să vă placă și

Lasă un comentariu