Farmacia 40, sora Hotăranu, și-a pierdut farmecul de altădată

Dacă mergi des pe Calea Călărașilor, poate ai trecut de nenumărate ori pe lângă Farmacia 40 fără să știi că locul ăla ascundea o poveste frumoasă de arhitectură bucureșteană. Din păcate, povestea asta se scrie acum la timpul trecut.

Clădirea e tot acolo, nimeni nu a demolat-o, dar farmacia de patrimoniu care era acolo a dispărut odată cu mobilierul vechi. S-a transformat, practic, într-un punct comercial ca oricare altul, fără nimic din farmecul de epocă pe care îl avea.

Ce puțini știu e că Farmacia 40 nu era un caz singular. Făcea parte dintr-o adevărată familie arhitecturală a Bucureștiului vechi, fiind considerată, de-a lungul deceniilor, „sora” celebrei Farmacii Hotăranu. Ambele au fost proiectate de același arhitect, cu decoruri și eleganță asemănătoare, într-o vreme în care o farmacie nu era doar un loc unde îți luai medicamente, ci și un spațiu cu rol comunitar și cultural, unde estetica conta la fel de mult ca funcționalitatea.

Norocul, însă, nu a fost egal împărțit între cele două surori. Farmacia Hotăranu rămâne una dintre puținele locații din oraș care încă își păstrează mobilierul original, un mic muzeu ascuns în plină stradă. Farmacia 40 nu a avut aceeași șansă — vitrinele, lemnul lucrat și proporțiile de epocă ale încăperilor au dispărut, iar odată cu ele s-a dus și aerul de „farmacie istorică”.

Povestea asta, spusă simplu, atrage atenția asupra unei probleme mai mari pe care o are Bucureștiul cu patrimoniul lui: clădirile monument istoric sunt protejate prin lege, dar detaliile de interior — mobilierul, vitrinele, amenajările vechi — de multe ori nu sunt. Așa se pierde, bucată cu bucată, memoria unui loc, fără să fie nevoie ca vreo cărămidă să cadă.

Cazul Farmaciei 40 e, de fapt, un exemplu perfect pentru cum orașul își pierde identitatea în tăcere. Nu prin demolări zgomotoase, ci prin mici renovări „modernizatoare” care șterg, fără să bage cineva de seamă, câte o filă din istoria lui.

Sursă: B365 (b365.ro)