Conacul Golescu-Grant, singura clădire monument istoric din Sectorul 6 și o poveste de-a dreptul unică în București
Sectorul 6 din București, deși este al doilea ca mărime, se mândrește cu o singură clădire care poartă titlul de monument istoric. Aceasta este Conacul Golescu-Grant, un imobil cu un statut privilegiat, care, pe bună dreptate, are în spate o istorie de peste două secole, plină de evenimente semnificative. În continuare, vom explora povestea fascinantă a acestui conac.
Cu o suprafață de aproximativ 38 de kilometri pătrați, Sectorul 6 este devansat doar de Sectorul 1 în ceea ce privește dimensiunea. Totuși, paradoxal, în această zonă tânără a Bucureștiului, care s-a dezvoltat în special în ultimul secol, există doar un singur monument istoric recunoscut.
Conacul Golescu-Grant: O clădire cu o istorie bogată
Pe locul unde se află astăzi Conacul Golescu-Grant, a fost construită inițial o clădire de către Doamna Stanca, soția lui Mihai Viteazul, între anii 1560 și 1600. După moartea domnitorului, soția sa a fost nevoită să plece în exil, iar moșia a fost uitată.
Conacul actual a fost ridicat la începutul secolului al XIX-lea de către Dinicu Golescu (1777–1830), un important logofăt și reformator, care a dorit să construiască o reședință cu o priveliște splendidă spre lunca Dâmboviței, de unde provine și numele.
Există zvonuri că Tudor Vladimirescu a locuit aici pentru o perioadă scurtă în 1821, când a intrat în București, și că a sechestrat boierii neîncrezători, cunoscuți sub numele de divaniți.
Conacul a revenit în familia Goleștilor prin Zoe Racoviță, nepoata lui Dinicu, care s-a căsătorit cu diplomatul britanic Effingham Grant (1820–1892). Acesta a extins domeniul, transformându-l într-un nucleu de activitate economică, cu grădini, ateliere și fabrici, contribuind astfel la dezvoltarea zonei Regie – Giulești.
Modificările arhitecturale de-a lungul timpului
De-a lungul anilor, Conacul Golescu-Grant a fost descris ca o clădire boierească masivă, cu turn, loggie, pridvoare cu arcade și feronerie înaltă, având un aspect fortificat. Aspectul exterior a suferit modificări semnificative, în special în secolul al XIX-lea, când au fost adăugate ornamente neoclasice. După cutremurul din 1940, consolidările au inclus elemente neo-românești, cum ar fi pridvoarele, ceea ce se poate observa și astăzi.
Destinul conacului în ultimele decenii
După modernizarea zonei, familia Grant a donat clădirea statului pentru a fi folosită în învățământul fetelor, înființând aici Școala profesională Grant și ulterior Liceul de fete „Doamna Stanca” (1925–1957). După 1957, în perioada comunistă, liceul a fost mutat, iar conacul a fost transformat într-un cămin de copii.
În data de 10 septembrie 1998, Conacul Golescu-Grant a intrat în patrimoniul Serviciului Public pentru Protecția Copilului, devenind un centru de plasament. În 2012, clădirea a fost renovată cu fonduri publice pentru a funcționa ca palat al copiilor al Sectorului 6, având atât o componentă muzeală, cât și educativă. De atunci, conacul a găzduit numeroase cursuri și evenimente comunitare, devenind un important reper cultural și educativ în zonă. Detalii despre programul de activități și înscrierile la cursuri sunt comunicate periodic de DGASPC Sector 6.
Astfel, Conacul Golescu-Grant, singura clădire istorică din Sectorul 6, reprezintă un exemplu de continuitate și legătură între educație și comunitate, având o istorie demnă de admirat.
Imaginea utilizată în acest articol a fost preluata de pe site-ul b365.ro și poate fi vizualizată direct aici.