Centrul Vechi în 2003: paragină, nu terase și pub-uri

Greu de crezut azi, când Centrul Vechi e plin de terase, muzică și turiști cu beri în mână, dar acum vreo 23 de ani locul ăsta arăta ca naiba. Avem dovada în niște fotografii făcute pe 22 ianuarie 2003 de Andrei Bîrsan, care s-a plimbat prin ceață împreună cu soția lui, Mihaela, prin inima istorică a Bucureștiului de atunci – un oraș complet diferit de ce știm acum.

Imaginile surprind un București cenușiu și obosit, cu Dacii parcate peste tot și gherete care vindeau orice – de la blugi turcești prespălați la CD-uri piratate, de la treninguri din fâș cu Adidas-uri cu patru dungi la Nike-uri scrise invers. Erau vremurile hiperinflației, când aveai în buzunar bancnote de 10.000, 50.000 sau chiar 100.000 de lei, iar cea mai mare bancnotă ajunsese la 1.000.000 de lei – azi echivalentul a 100 de lei noi.

Salariul mediu net era undeva la 130-140 de dolari pe lună, adică vreo 4,5-5 milioane de lei vechi. Pentru că toată lumea obosise să numere zerouri, în iulie 2005 BNR a făcut reforma monetară și a tăiat patru zerouri – așa că 10.000 de lei vechi (ROL) au devenit 1 leu nou (RON). România tocmai primise invitația de aderare la NATO, în 2002, și visa la eliminarea vizelor și intrarea în UE. Alte vremuri, alte speranțe.

Clădirile din Centrul Vechi erau scorojite și păreau gata să cadă peste trecători. Nu exista nicio stradă pietonală – pe Lipscani, Șelari sau strada Franceză circulau mașinile, iar trotuarele înguste erau înțesate de rable: Dacii, Cielo-uri, cu câte o mașină străină mai arătoasă ici-colo. Multe clădiri naționalizate erau ocupate de oameni fără adăpost, pavajul istoric era plin de gropi, iar după lăsarea întunericului, câinii vagabonzi erau stăpânii incontestabili ai zonei.

Acolo unde azi găsești cluburi și baruri cu muzică până dimineața, pe atunci erau mercerii, magazine de fierărie cu șuruburi și unelte, prăvălii cu stofe, covoare și haine ieftine aduse din Turcia și China. Magazinele aveau acel miros specific de lipici sintetic pe care, cine a prins vremurile alea, nu l-a uitat niciodată.

Andrei Bîrsan povestește că în 2003 România avea un singur mall – București Mall din Vitan, deschis în 1999. Practic, Centrul Vechi făcea pe atunci treaba unui mall în aer liber, fiind cea mai mare și diversă zonă de shopping din toată țara, cu magazine de haine, mobilă, electrocasnice, rochii de mireasă și ateliere de reparații pentru încălțăminte sau electronice.

Nu existau încă bordurile și pietrele cubice de granit de azi, iar pe alocuri mai zăceau grămăjoare de zăpadă murdară. Iar pe străzi, cum era de așteptat, domneau Dacii 1300.

Transformarea mare a venit abia după 2011, când Centrul Vechi a fost pietonalizat – Lipscani, Șelari, Smârdan și strada Franceză au fost pavate cu piatră cubică, iar mașinile au fost scoase din circulație. După ani buni de șantier și haos, au dispărut gheretele cu marfă turcească și consignațiile, și au apărut treptat zecile de terase, restaurante, pub-uri și cluburi pe care le știm azi.

Între timp, România a intrat în NATO pe 29 martie 2004 și în Uniunea Europeană pe 1 ianuarie 2007, obținând cea mai puternică garanție de securitate din istoria ei și acces la libera circulație și oportunități economice la care, în 2003, poate nici nu îndrăzneam să visăm atât de curând.

Seria “Bucureștiul lui Andrei” e jurnalul fotografic al orașului, ținut de Andrei Bîrsan din pură dragoste pentru Capitală, cu imagini de dinainte de 1989 și până azi.

Sursă: B365 (b365.ro)