Cella Delavrancea, readusă în oraș la Festivalul Aici a Stat

Dacă ați trecut vreodată prin fața unui conac vechi din București și v-ați întrebat cine o fi locuit acolo pe vremuri, ei bine, luna asta orașul vă dă un răspuns pe tavă. Între 8 și 18 octombrie, Bucureștiul se transformă pentru zece zile într-un fel de mașină a timpului dedicată Cellei Delavrancea — pianistă, scriitoare, memorialistă și, pe scurt, una dintre acele personalități care au făcut din capitala interbelică un loc cu adevărat fermecător.

E vorba despre a doua ediție a Festivalului Aici a Stat, care anul acesta sărbătorește două cifre rotunde: 80 de ani de la debutul literar al Cellei, cu volumul de nuvele „Vraja”, și 35 de ani de la moartea ei. Organizatorii au gândit un program care amestecă muzică, literatură, arhivă și tehnologie, toate plasate în clădiri de patrimoniu din oraș — genul de eveniment unde poți vedea Bucureștiul altfel decât îl vezi de obicei, blocat în trafic.

Punctul forte al festivalului vine pe 13 octombrie, la Ateneul Român, cu recitalul „Sub vraja Cellei”. Pe scenă urcă pianista Alexandra Silocea, stabilită la Viena și obișnuită cu marile scene europene, alături de violonistul austriac Johannes Fleischmann. Programul lor nu e întâmplător legat de universul muzical al Cellei și marchează, în același timp, 270 de ani de la nașterea lui Mozart — așa că, dacă vă plac coincidențele aniversare, asta chiar e una frumoasă.

Pentru cei cărora le plac poveștile mai mult decât notele muzicale, există recitalul „În voiaj cu Cella Delavrancea”, unde tânăra pianistă Anastasia Maria Barbu — finalistă în 2026 la BBC Radio Scotland Young Classical Musician of the Year și studentă la Royal Academy of Music din Londra — va cânta piese care alternează cu fragmente din amintirile Cellei, citite de actrița Natalia Cebanu. Un fel de concert cu lectură, sau invers, cum preferați.

Dacă vreți să ieșiți puțin din sală și să mergeți pe urmele ei fizic, nu muzical, sunt programate două tururi ghidate susținute de Ana Rubeli, cu plecare de la Muzeul Național al Literaturii Române și, respectiv, de la Palatul Suțu. Ideea e simplă și frumoasă: orașul devine o arhivă vie, iar biografia Cellei se suprapune peste istoria străzilor pe care mergeți oricum în fiecare zi.

Tot la Palatul Suțu puteți vedea, gratuit și pe toată durata festivalului, o instalație de realitate augmentată semnată de Ioana Nicoară și Sergiu Negulici — montată direct pe gardul palatului, pentru cei care trec grăbiți dar vor totuși să arunce un ochi. În program mai intră și vernisajul-colocviu „Opera de artă, cea mai înălțătoare mărturie a vieții”, o expoziție dedicată universului Cellei.

Cei mici nu sunt uitați: la Galeria Madrigal, copiii din programul național Cantus Mundi susțin recitalul „Ecouri pentru Cella”. Iar festivalul se încheie frumos, cu o serată culturală la Muzeul Theodor Aman, recreând atmosfera unui salon muzical interbelic, și cu al doilea tur ghidat pe urmele marii pianiste.

Pe scurt, dacă vreți zece zile în care Bucureștiul să miroasă puțin a lumea veche, cu pian, cărți vechi și clădiri cu poveste, programul complet îl găsiți pe site-ul festivalului.

Sursă: Zile și Nopți (zilesinopti.ro)