Ce se ascunde sub sediul Loteriei de pe Calea Victoriei
Treci pe Calea Victoriei, pe la numărul 9, chiar peste drum de fostul Palat al Poștei (azi Muzeul Național de Istorie), și habar n-ai ce se întâmplă sub tălpile tale. Clădirea aia cuminte, unde funcționează azi Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc, ascunde sub fundație patru secole de istorie bucureșteană suprapuse ca un tort cu foi de trecut.
Povestea începe cu Ienăchiță Văcărescu, marele boier-poet și cărturar, care avea aici, pe fostul Podul Mogoșoaiei, o casă mare și arătoasă cât un mic palat domnesc. Omul ducea o viață de petreceri legendare — lăutari, vinuri de Drăgășani, nopți întregi de chef — și tot aici a scris celebrul testament pe care mulți dintre noi l-au învățat la școală: „Urmașilor mei Văcărești / Las vouă moștenire…”.
După moartea lui, casa a ajuns la logofătul Ștefan Bellu, care a dărâmat vechile ziduri și a ridicat altele noi. Și tot aici, în 1821, s-a petrecut unul dintre cele mai sângeroase episoade din istoria orașului: căpitanul de arnăuți Bimbașa-Sava și oamenii lui au fost atrași într-o capcană și măcelăriți cu iataganul de turci, chiar în curtea casei. Un martor ocular, copil pe atunci, povestea mai târziu cum a văzut un călăreț turc alergând pe uliță cu un cap tăiat în mână.
Pe la 1887, proprietatea ajunge la negustorul de blănuri Sigmund Prager, om cu stare — vicepreședinte al Camerei de Comerț și membru în comisia care a ales planul Palatului Bursei. Prager și-a refăcut complet casa la finalul secolului XIX, cu ajutorul arhitectului George Mândrea, păstrând totuși acea față neoclasică, simetrică, cu bosaje și pilaștri, pe care o mai poți admira și azi.
Partea cu adevărat spectaculoasă a poveștii a ieșit la lumină abia în 2004, când Loteria Română a început să construiască pe teren și, de la primele lovituri de excavator, au apărut cărămizi vechi. Arheologii chemați de urgență au descoperit un întreg ansamblu ascuns sub pământ: rămășițele a patru biserici suprapuse, gropi menajere, ceramică veche, conducte de apă și două tuneluri despre care se crede că erau folosite ca refugiu. Cea mai mare și mai bine păstrată dintre biserici a fost identificată drept paraclisul ctitorit chiar de Ienăchiță Văcărescu, cu hramul „Întâmpinarea Domnului”.
În 2008, tot ansamblul — casele Văcărescu-Prager plus vestigiile arheologice — a fost clasat monument istoric de importanță excepțională, sub numele „Curțile Văcăreștilor”. Așa că data viitoare când treci pe Calea Victoriei și vezi clădirea Oficiului pentru Jocuri de Noroc, gândește-te că sub ea zac straturi de biserici, tuneluri secrete și un petrecăreț boier-poet care și-a trăit viața ca-n filme, cu mult înainte ca cineva să se gândească la loto sau păcănele.
Sursă: B365 (b365.ro)