Casa Librecht – Filipescu, situată în inima Bucureștiului pe strada Dionisie Lupu nr. 46, este o clădire care impresionează nu doar prin arhitectura sa, ci și prin povestea sa istorică fascinantă. Astăzi cunoscută sub denumirea de Casa Universitarilor, această clădire a suferit numeroase modificări de-a lungul celor peste 150 de ani de existență, dar farmecul și aura specifică secolului al XIX-lea rămân intacte.
Istoria casei este strâns legată de două personalități marcante ale României moderne: Cezar Librecht și Gheorghe C. Filipescu. Casa a fost construită în jurul anului 1860 la inițiativa lui Cezar Librecht, un belgian care a devenit un personaj influent în Principatele Române, având un rol semnificativ în modernizarea comunicațiilor ca director general al Poștelor și Telegrafului. Proiectul arhitectural a fost realizat de Luigi Lipizer, un arhitect dalmațian, care a combinat stilul eclectic cu influențe neogotice.
Se spune că Librecht a optat pentru acest stil arhitectural pentru a-și evidenția statutul social, distanțându-se de reședințele boierești tradiționale. Deși a fost un vizionar în domeniul tehnologic, a rămas cunoscut și pentru controversele legate de corupție. După abdicarea lui Alexandru Ioan Cuza, influența lui Librecht a scăzut, iar el a vândut casa și a părăsit țara. Un aspect remarcabil al acestei clădiri este că, în 1865, a fost prima din București dotată cu sonerie electrică.
După plecarea lui Librecht, casa a fost achiziționată de Gheorghe C. Filipescu, un mare funcționar și mareșal al Palatului Regal. În această perioadă, imobilul a continuat să fie o reședință boierească, devenind un loc de întâlnire pentru elita bucureșteană de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Numele de Casa Librecht – Filipescu reflectă această succesiune de proprietari.
Arhitectura clădirii este impresionantă, cu un stil eclectic care include accente neogotice, făcând-o să se distanțeze de celelalte clădiri din centrul orașului. Detaliile, cum ar fi crenelurile de pe cornișă și feroneria gotică a feroneriilor, conferă clădirii un aspect sobru și elegant. Fațada este decorată cu arcade și elemente sculpturale, evocând imaginea unui castel urban.
Interiorul casei este generos, având un subsol spațios și camere ample, ideale pentru recepții și întâlniri oficiale. Grădina care înconjoară clădirea oferă un refugiu verde în mijlocul agitației bucureștene.
După 1947–1948, în urma instaurării regimului comunist, imobilul a fost preluat de stat și atribuit Universității din București, devenind Casa Universitarilor. Această nouă destinație a transformat clădirea într-un loc de întâlnire pentru profesori, cercetători și studenți, fiind amenajate săli de conferințe, spații academice, un cinematograf și un restaurant.
Astăzi, Casa Universitarilor este un important centru cultural și academic în Capitală, unde se organizează conferințe, expoziții, lansări de carte și diverse evenimente. Accesibilitatea clădirii și a grădinii pentru publicul larg îi sporește valoarea culturală și relevanța pentru bucureșteni.
