Calea ferată europeană, lovită de vreme extremă. Unde e România?

Uite că vremea extremă nu mai e doar subiect de conversație la bloc — devine problemă serioasă pentru căile ferate europene. Un raport proaspăt al Agenției Uniunii Europene pentru Căile Ferate arată că 70% dintre administratorii de infrastructură feroviară simt pe pielea lor cum fenomenele meteo extreme lovesc tot mai tare. Inundații, furtuni, alunecări de teren, caniculă — toate astea pun presiune pe rețeaua feroviară, iar ritmul de adaptare e, să zicem diplomatic, inegal.

Datele colectate în ultimul deceniu arată o tendință clară de creștere, cu un vârf în 2018. Iar de atunci nu s-a mai îmbunătățit treaba. Inundațiile, furtunile și alunecările de teren sunt principalii vinovați, iar când vine vorba de întârzieri, precipitațiile abundante și viiturile sunt constant în top. Vântul puternic face și el ravagii, iar alunecările de teren produc cele mai mari întârzieri medii per incident.

Concluzia de ansamblu e simplă: rețeaua feroviară europeană e din ce în ce mai expusă, iar unele dintre cele mai mari probleme vin din combinația dintre ploi torențiale, viituri și vânt puternic.

Acum, partea interesantă: unde se situează România în tot tabloul ăsta? Ei bine, țara noastră apare în raport cu cea mai mică densitate raportată a evenimentelor meteo extreme care au afectat calea ferată — doar 0,02 evenimente la 100 km de rețea în intervalul analizat. Sună bine, nu? Nu chiar.

Agenția avertizează explicit că această cifră nu trebuie interpretată automat ca un semn că România e ferită de risc. Poate reflecta fie o expunere mai redusă, fie — și aici devine interesant — limitări de detecție și raportare. Cu alte cuvinte, raportul nu spune că infrastructura feroviară din România e protejată de fenomenele meteo extreme, ci că România apare foarte jos în statistică, iar această poziționare ridică întrebări despre modul în care sunt colectate și raportate datele.

În contextul în care tot mai multe state europene își monitorizează mai strict rețelele și efectele vremii asupra exploatării, această nuanță e importantă. Poate că nu avem mai puține probleme, ci doar le raportăm mai prost.

La nivel european, impactul nu se vede doar în costurile de reparație, ci și în exploatarea de zi cu zi. Întârzierile feroviare anuale provocate de vremea extremă au crescut puternic după 2018, cu niveluri foarte ridicate în 2021, 2022 și 2023. La scară europeană, efectul cumulat al acestor perturbări echivalează cu între 1 și 3 ani compleți de serviciu feroviar pierdut anual. Nici nu vrei să te gândești cât înseamnă asta în ore de așteptat în gări.

Când vine vorba de bani, cifrele sunt de-a dreptul impresionante. Între 1980 și 2023, fenomenele meteo extreme au provocat în Uniunea Europeană pierderi economice de 738 de miliarde de euro. Inundațiile au reprezentat 44% din pierderi, furtunile 29%, iar valurile de căldură 19%.

În sectorul feroviar, exemplele sunt grăitoare. Inundațiile din iulie 2021 au produs în Belgia pagube estimate la peste 65 de milioane de euro, iar în Germania costurile au urcat până la 1,4 miliarde de euro. În Emilia-Romagna, inundațiile din 2023 au generat costuri de cel puțin 150 de milioane de euro, iar în Grecia refacerea după furtunile din septembrie 2023, care au afectat grav axa Atena–Salonic, e estimată la circa 450 de milioane de euro. În Spania, după episodul DANA din regiunea Valencia, lucrările de urgență au fost evaluate la 212 milioane de euro.

Aceste exemple arată că discuția despre reziliența climatică a căii ferate nu mai e una teoretică. Pentru multe administrații feroviare, problema e deja una de continuitate a serviciului, de siguranță și de finanțare a reconstrucției.

Una dintre concluziile cele mai sensibile ale raportului e că răspunsul instituțional încă nu ține pasul cu riscurile. Doar 37% dintre administratorii de infrastructură folosesc proiecții climatice și scenarii IPCC atunci când proiectează active noi. În plus, mai puțin de jumătate au un plan de adaptare la schimbările climatice, iar în multe cazuri măsurile luate sunt punctuale, nu parte a unei strategii coerente pe termen lung.

Agenția sugerează că rețeaua feroviară europeană are nevoie nu doar de investiții mai mari, ci și de colectare mai bună a datelor, evaluări de risc mai riguroase, standarde actualizate și proiectare care să țină cont de climatul viitor, nu doar de istoricul meteorologic.

Pentru România, mesajul e dublu. Pe de o parte, țara apare în raport cu un nivel extrem de redus al evenimentelor raportate. Pe de altă parte, tocmai această poziție sugerează că tema monitorizării și raportării merită privită mai atent. Într-o Europă în care vremea extremă lovește tot mai des infrastructura feroviară, întrebarea nu mai e dacă rețelele trebuie adaptate, ci cât de repede vor reuși să facă asta.