Bucuresti

Bucureștiul fantomă din pandemie, pe film, în poze de arhivă

⏱ 4 min de citit

Vă mai aduceți aminte de Bucureștiul acela ciudat, tăcut, aproape ireal, din vremea pandemiei de coronavirus? Pare o eternitate, deși au trecut doar câțiva ani. Avem memorie scurtă la capitolul lucruri rele, se pare, și poate că e un mecanism de supraviețuire binevenit.

Clădirile de birouri din Pipera, Aurel Vlaicu și Grozăvești s-au golit peste noapte. Tot orașul lucra de acasă, iar marele, agitatul București s-a oprit brusc, ca un ceas descărcat.

A fost și o perioadă cu partea ei bună, dacă stăm să ne gândim: părinții au petrecut, pentru prima dată de multă vreme, timp de calitate cu copiii, petrecerile s-au mutat pe Zoom, iar cumpărăturile online au explodat. Câinii, culmea, erau mai liberi ca oamenii — ei puteau ieși la plimbare fără acte, noi nu. Cine nu avea cățel și voia aer, împrumuta unul de la vecin sau prieten, ca să aibă o scuză legală de plimbare.

Gunoiul se aduna, iar consumul de alcool a luat amploare — mărturie stă maldărul de sticle de la ghenă, pe care mulți dintre noi îl țin minte. Studiile Institutului Național de Sănătate Publică confirmau, de altfel, că România ajunsese printre țările europene cu cel mai ridicat consum de tip binge drinking în perioada pandemiei.

Pentru a ieși din casă aveai nevoie, obligatoriu, de o adeverință de la serviciu sau de o declarație pe proprie răspundere, completată dinainte, cu motivul și intervalul orar în care te aflai pe stradă. Amenzile pentru nerespectarea Ordonanței Militare nr. 3, semnată de fostul președinte Klaus Iohannis, variau între 100 și 5.000 de lei pentru cetățenii obișnuiți, care riscau inclusiv dosar penal și închisoare de la 3 luni la 2 ani.

Spălam alimentele aduse de curierii curajoși ai vremii sau le lăsam pe balcon mai mult de 24 de ore, ca să „moară” virusul. Nu atingeam balustrada din scara blocului și ne spălam pe mâini obsesiv de fiecare dată când ieșeam din casă — obicei pe care, recunosc, mulți dintre noi l-au păstrat până azi.

În primăvara lui 2021, Bucureștiul intra în al treilea val al pandemiei, odată cu apariția tulpinii Delta. Spitalele din Capitală funcționau la capacitate maximă, cu recorduri de pacienți în stare gravă. Spre vara aceluiași an, lucrurile au început să se liniștească — incidența a scăzut sub 2 la mie în luna mai, iar până la finalul lui iulie 2021 aproximativ 30% dintre bucureșteni erau deja vaccinați anti-COVID.

Tocmai din acea perioadă vine un set de fotografii document, surprinse de fotograful Andrei Bîrsan, autorul proiectului „Bucureștiul lui Andrei” — un jurnal vizual al orașului, ținut din dragoste pentru Capitală, de dinainte de 1989 și până astăzi.

Andrei povestește că totul a pornit de la un film alb-negru expirat, găsit prin casă de la un prieten, chiar la începutul pandemiei. A fost scânteia care l-a făcut să revină la fotografia pe film, după ani de pauză. A fotografiat-o pe Mihaela și pe el însuși prin toată casa — el lucra de acasă, ea mergea în continuare la serviciu.

A folosit trei aparate: două cu focus manual — un „coșmar”, cum le descrie el — Canon AE1 și Olympus XA2, plus un Canon EOS 630, complet automat. Filmele au fost Ilford alb-negru, Kodak Gold și Kodak Ektar 100, pe care îl numește „cel mai bun film”. Negativele alb-negru le developa acasă, iar pe cele color le ducea la minilaburi.

El însuși recunoaște că fotografiile sunt stângace și de multe ori neclare — nu mai trăsese pe film de 20 de ani. Cele mai multe au fost făcute cu Olympus XA2, pentru că încăpea lejer în buzunar. Imaginile datează din 2021, când pandemia se mai potolise, se putea ieși la bere sau la mall, iar măștile ajunseseră mai mult sub bărbie decât pe față. Filmul încă nu costa mult, dar trebuia drămuit, așa că majoritatea cadrelor surprind prieteni, nu orașul în sine.

Sunt poze care, privite acum, par scoase dintr-o altă viață — deși, de fapt, vorbim doar de câțiva ani în urmă. Așa funcționează memoria colectivă a unui oraș: uită repede răul, dar e bine că rămân, pe undeva, și martori ca Andrei, care au avut grijă să fixeze momentul pe film.

Sursă: B365 (b365.ro)

Citește și