Bucureșteanul la mare: unde mănânci bine în Constanța, nu pe faleză

Ca orice bucureștean cu abonament la trafic și canicula asfaltului, mai fug și eu din când în când „pentru aerosoli” la mare. Și cum litoralul românesc nu prea are alte calități în afară de proximitate (două ore și ceva de mers, dacă nu pică vreun accident pe A2), mi-am dat seama că singurul mod de a face experiența suportabilă e să transformi weekendul într-o explorare culinară a Constanței. Nu pe faleză, că acolo e capcană pentru turiști, ci prin oraș.

Constanța, recunosc, e un oraș frumos și spațios, care mai păstrează pe alocuri farmecul vremurilor bune. Din punct de vedere culinar, mi se pare un fel de Colentina de-a noastră, dar la malul mării: un amestec de culturi gastronomice care coexistă frumos într-un spațiu mic. Așa că, dacă vrei un prânz sau o cină ca lumea, uită de gheretele de pe plajă și urcă-te în mașină.

Câteva nume aflate de la oameni mai gurmanzi și mai plimbați decât mine, bune de notat pentru următoarea escapadă: Oz Demir, Popina, Nazzar, Dafin, Bosfor, Uzina de Pizza, Locale, Pizzico, Konak Istanbul (în portul Tomis) și Rozmarine. Eu am apucat să trec doar pe la Oz Demir, foarte tare pe turcisme, și la Rozmarine, despre care vin acum cu impresii.

Rozmarine e pe strada Vasile Canarache nr. 4, cu vedere spre port, cam la 10 minute de mers pe jos de Cazinou. E un bistro deschis de câțiva ani, cu vibe de Voila, unde acum, vara, funcționează doar terasa: vreo 10 mese, bucătărie deschisă, umbrare, atmosferă de business mic și de familie. Ospătarii sunt prietenoși, de parcă locul ar fi al lor.

Meniul e dublu: a la carte și „ce-au prins pescarii astăzi”, ceea ce e mereu un semn bun. Local, proaspăt, cu o notă de eleganță fără emfază. Pe arzător am prins o paella cu fructe de mare, iar de la grătar veneau miresme care te fac să uiți instant de trafic și de tot restul. Nu e ieftin, dar nici nu-ți face gaură în buzunar.

Am gustat din mai multe feluri, ca să vă dau o părere completă. Am început cu salata de vinete cu brânză dobrogeană maturată, roșii cu gust și pită cu maia — 38 de lei pentru o porție mică, fără aromă de fum, unde vedeta era mai degrabă brânza. Notă: 5 din 10.

În schimb, salata de ardei copți, stropită cu ulei și cu felii subțiri de usturoi, a fost aproape perfectă — 9 din 10, pentru că, hai să recunoaștem, nimic nu bate o salată de ardei copți bine făcută.

Zărganul proaspăt și sardinele au primit un 10 din 10 fără discuție. Pește prins dimineață, ajuns în farfurie la ora 14:00 — greu să dai greș aici. E genul de preparat care-ți schimbă radical părerea despre litoralul românesc, deși ambele feluri au venit cu o salată prea încărcată cu oțet, atât de mult încât am lăsat frunzele deoparte și m-am concentrat doar pe pește.

Pentru cei ca mine, mari iubitori de cârnați de casă, la Rozmarine găsiți cârnați cu rozmarin, cu cartofi prăjiți și salată de sfeclă roșie. Arată bine, sunt corecți la gust, dar rozmarinul promis în nume lipsește cu desăvârșire. Un 7 din 10, corect dar fără vreo scânteie — nu genul de cârnați după care să mă întorc special.

Desertul zilei a fost, însă, marea revelație: un cremșnit (sau cremeș, cum se zice pe la Cluj și Timișoara) desăvârșit. Ferm, nu foarte dulce, cu o cremă care alunecă exact cât trebuie. Un 10 din 10 fără discuție, cel mai bun cremeș pe care l-am mâncat vreodată. Rămâne în meniul de sezon, dar aș vota să fie permanent.

Tarta cu rubarbă, în schimb, a dezamăgit. Rubarba venea dintr-o reducție de compot, gustul specific era aproape absent, iar rezultatul a fost o tartă banală, însoțită de o cupă de înghețată de vanilie decentă. Fără eticheta de pe meniu, greu ai fi ghicit ce mănânci. Un 4 din 10, cu indulgență.

Per total, Rozmarine rămâne o variantă bună pentru o masă cinstită la malul mării, mai ales pentru pește și pentru cremeș. Constanța, însă, mai are zeci de locuri de încercat, așa că lista de recomandări de mai sus rămâne deschisă pentru următoarea fugă la mare.

Sursă: B365 (b365.ro)