Berceni: de la mahala cu lăutari la cartierul de blocuri

Dacă treci azi prin Berceni și vezi doar blocuri, blocuri și iar blocuri, hai să-ți spun un secret: sub tot betonul ăsta se ascunde una dintre cele mai pline de povești zone ale Bucureștiului. Nu glumesc deloc — e genul de cartier care pare banal până sapi puțin în istoria lui, și atunci descoperi mahalale, mănăstiri demolate și o cântăreață născută pe o stradă cu nume de poveste.

Hai să luăm lucrurile de la capăt. În secolul al XVII-lea, ce numim azi sudul Capitalei era, de fapt, marginea orașului — delimitată de hotarele viilor și de mahalaua Cărămidarilor de Jos. Mai târziu, prin Regulamentul Organic din 1831, granița sudică a Bucureștiului a fost fixată la Cărămidari, Dealul Văcăreștilor, Dealul Piscului și podul Șerban Vodă. Practic, acolo unde azi prinzi metroul sau stai în trafic, cândva era marginea civilizației, ca să zic așa.

Și apropo de nume cu greutate: pe strada Livada cu Duzi, lângă dealul Văcărești, s-a născut în 1913 nimeni alta decât Maria Tănase. Da, chiar acolo, în zona aia care azi pare un cartier obișnuit, a venit pe lume una dintre cele mai mari voci ale muzicii populare românești.

La începutul secolului XX, fostul sat Șerban Vodă a început să fie parcelat și vândut în rate accesibile muncitorilor din industrie — un fel de precursor al creditului ipotecar de azi, doar că fără bancă, probabil cu mai multă încredere între oameni. Multe străzi din zonă au rămas cu numele celor care au ctitorit sau locuit acolo: Anton Colorian, Ilie Opriș, Stoian Militaru, Radului. Chiar și strada Găzarului are o poveste — amintește de căruțele care aduceau gaz lampant pentru iluminat, pe vremea când un bec era un lux, nu un detaliu.

În zona Mărțișor s-a stabilit, în 1926, scriitorul Tudor Arghezi, care a contribuit chiar el la aducerea utilităților moderne în mahala — electricitate, apă, lucruri pe care azi le luăm complet de-a gata. Iar dacă vorbim de distracție în stil vechi, Hanul Mandravela era locul de petreceri cu lăutari al zonei, iar se spune că acolo Maria Tănase și-a ascultat primele cântece de petrecere. Practic un fel de club de altădată, doar că fără face control și cu mult mai multă autenticitate.

Un capitol aparte, și ceva mai sumbru, îl reprezintă Mănăstirea Văcărești — un ansamblu brâncovenesc impresionant, ridicat între 1716 și 1736 de Nicolae Mavrocordat. Avea biserică, palat domnesc, tipografie și bibliotecă, și a funcționat ulterior ca spital. Din 1864 a devenit închisoare, unde au fost întemnițați pașoptiști, iar mai târziu scriitori precum Arghezi, Slavici sau Rebreanu. Din păcate, în ciuda valorii sale istorice și arhitecturale, ansamblul a fost demolat complet între 1986 și 1987, la ordinul lui Nicolae Ceaușescu. Un capitol pierdut definitiv din istoria Bucureștiului.

Începând cu anii ’60, zona s-a transformat radical prin planurile de sistematizare socialistă. Construcția uzinei I.M.G.B. și a platformei industriale Vulcan a adus zeci de mii de muncitori și specialiști din toată țara, iar pentru ei s-au ridicat marile ansambluri de blocuri pe care le vedem și azi. Cartierul a fost organizat pe microraioane, cu școli, spații verzi și complexe comerciale — practic orașul în oraș, gândit să aibă tot ce-ți trebuie fără să te duci prea departe.

Iar ca să lege totul cu platformele industriale, în ianuarie 1986 a fost inaugurată Magistrala 2 de metrou — cea care și azi te duce rapid prin Berceni spre centru. Așa s-a transformat fostul peisaj cu livezi, văi mlăștinoase și căsuțe modeste în cartierul mare și aglomerat pe care-l știm acum.

Așa că data viitoare când aștepți metroul în Berceni sau te plictisești în trafic pe acolo, gândește-te că mergi, de fapt, pe urmele unei mahalale vechi, ale unei mănăstiri dispărute și ale uneia dintre cele mai mari voci ale muzicii noastre populare.

Sursă: B365 (b365.ro)