Bani europeni pentru trenuri: Bucureștiul, în joc la Bruxelles
Dacă te-ai prins deja că trenurile din România nu merg tocmai ca în Elveția, află că partea bună — adică banii europeni care ar putea schimba treaba asta — este acum pe masă la Bruxelles, și miza se discută chiar acum. 38 de organizații din sectorul european al transporturilor, printre care șase direct din zona feroviară, au trimis o scrisoare comună prin care cer liderilor statelor membre să nu taie din finanțarea infrastructurii de transport în viitorul buget multianual al UE, cel pentru 2028–2034.
Motivul agitației: o propunere de negociere vrea să reducă cu 11% bugetul destinat transporturilor prin Mecanismul pentru Interconectarea Europei (CEF), de la 45,8 miliarde de euro la 40,6 miliarde de euro, la prețurile din 2025. Practic, componenta de transport din CEF ar pierde 5,2 miliarde de euro. Și pentru că o bună parte din proiectele feroviare care trec prin București — fie că vorbim de linii de mare viteză, modernizări de infrastructură sau conexiuni spre vest — se finanțează exact din astfel de fonduri, nu e un subiect de ignorat nici pentru noi, bucureștenii care așteptăm de ani buni ca drumul cu trenul să devină o variantă reală la mașină sau avion.
Scrisoarea a fost inițiată de Comunitatea Companiilor Europene de Căi Ferate și Infrastructură (CER) și de Organizația Europeană a Porturilor Maritime (ESPO). Semnatarii spun clar: dacă se taie din bani, riscăm să încetinim dezvoltarea rețelei transeuropene de transport (TEN-T), să pierdem din competitivitate și să slăbim capacitatea infrastructurii de a face față provocărilor de securitate — nu glumă deloc în contextul geopolitic actual.
Potrivit documentului, propunerea Președinției irlandeze taie bugetul general al UE cu 8% față de propunerea inițială a Comisiei Europene, dar la capitolul transport prin CEF reducerea ar fi și mai mare. Dacă se întâmplă asta, transporturile civile ar rămâne cu mai puțin de 4 miliarde de euro anual pentru investiții în toate cele 27 de state membre. Împărțit la toată Europa, suma sună dintr-odată mult mai modest.
De ce contează asta și pentru noi
Organizațiile semnatare subliniază că infrastructura de transport nu e doar o chestiune de confort pentru navetiști, ci motorul economiei europene. Sectorul reunește circa 1,4 milioane de companii, angajează 10,4 milioane de oameni și generează 4,8% din valoarea adăugată a UE — cifre care, luate la pachet, arată că trenurile și șoselele nu sunt un moft, ci infrastructură critică.
Studiile Comisiei Europene citate în scrisoare arată că finalizarea rețelei centrale TEN-T ar putea aduce o creștere de 1,8% a PIB-ului UE și până la 10 milioane de locuri de muncă noi până în 2030. În plus, aceleași rețele sunt importante pentru securitatea energetică și pentru mobilitatea militară — adică pentru cât de repede pot fi mutate trupe și echipamente pe teritoriul european, un subiect devenit brusc foarte actual.
„Mecanismul pentru Interconectarea Europei este deja puternic suprasolicitat, în timp ce investițiile necesare pentru finalizarea Rețelei Transeuropene de Transport se ridică în continuare la sute de miliarde de euro. Reducerea finanțării transporturilor în acest moment ar reprezenta o economie falsă”, a declarat directorul executiv al CER, Alberto Mazzola.
Ce cer, mai exact, organizațiile
Scrisoarea comună vine cu trei solicitări concrete pentru liderii europeni. Prima: restabilirea bugetului CEF pentru transporturi, cel puțin la nivelul propus inițial de Comisia Europeană. A doua: o pondere minimă garantată pentru transporturi în planurile de parteneriat naționale și regionale, ca proiectele TEN-T să nu fie sacrificate pe altarul priorităților de moment. A treia: ca viitorul Fond european pentru competitivitate să poată finanța explicit proiecte de transport, dar în completarea fondurilor existente pentru infrastructură, nu în locul lor.
Semnatarii atrag atenția că deciziile luate acum, pentru perioada 2028–2034, vor influența felul în care arată rețelele europene de transport mult timp după ce acest buget se va fi încheiat. Iar obiectivele mari — competitivitate, decarbonizare, apărare europeană — depind, până la urmă, de bani alocați concret pentru șine, poduri și gări. Pentru un oraș ca Bucureștiul, unde Gara de Nord și proiectele de modernizare feroviară apar periodic în discuție, rezultatul acestor negocieri europene s-ar putea să conteze mai mult decât pare la prima vedere.
Sursă: Club Feroviar (clubferoviar.ro)