Autostrada suspendată și telegondola, visele nerealizate ale Capitalei

Dacă ai impresia că Bucureștiul e campion la planuri mărețe care rămân doar pe hârtie, ai perfectă dreptate. Orașul nostru are o istorie întreagă de mega-proiecte anunțate cu tam-tam de diverși primari, din care multe au rămas doar niște schițe frumoase și titluri de presă savuroase.

Hai să facem puțin turul utopiilor de infrastructură bucureștene, ca să înțelegem de ce uneori, când auzim de un proiect nou, ridicăm automat o sprânceană sceptică.

Totul a pornit, sau cel puțin unul dintre cele mai cunoscute episoade, în toamna lui 2008, când fostul primar general Sorin Oprescu a scos din joben un plan ambițios: o autostradă suspendată în inel, de vreo 12 kilometri lungime și cel puțin 10 metri înălțime, menită să lege marile bulevarde și arterele de tranzit ale orașului. Suna futurist, suna scump, și până la urmă a rămas doar o idee plutind pe deasupra traficului.

Nu a fost singura idee „pe sus” a Bucureștiului. În septembrie 2011, cineva a avut inspirația unei telegondole de 20 de milioane de euro care să lege Casa Presei de capătul Șoselei Pantelimon, traversând salba de lacuri pe o distanță de 10 kilometri. Autoritățile vorbeau despre un mijloc de transport în comun combinat cu atracție turistică, dar arhitecții și societatea civilă au catalogat rapid proiectul drept, ei bine, cam năstrușnic.

Tot în mandatul lui Oprescu, lansat oficial în 2010 cu un buget estimat la 138 de milioane de euro, a apărut și proiectul Drumului Expres, care trebuia să lege Splaiul Independenței de Autostrada Pitești (A1). Ideea a stârnit imediat un val de nemulțumiri, pentru că punea în pericol bazinele de apă potabilă de la Roșu și implica costuri uriașe de expropriere.

Povestea a ajuns, inevitabil, la tribunal. În 2012, Tribunalul București a anulat prima autorizație de construire pentru pasajul de la Ciurel, iar în noiembrie 2014 instanța a lovit din nou, anulând și Planul Urbanistic Zonal aferent traseului. Edilul de atunci nu s-a dat bătut și a revenit în 2015 cu o variantă modificată: un tunel subteran de până la 14 kilometri, în loc de tronsonul de la sol.

Odată cu schimbarea administrației de la Primărie, accentul s-a mutat spre transportul feroviar. În campania din 2020, Nicușor Dan a promis trenul metropolitan, o idee care, a recunoscut ulterior chiar el, a venit la pachet cu ceva naivități legate de cât de complicat e de implementat un asemenea proiect.

Vestea bună e că aici lucrurile chiar s-au mișcat. La mijlocul acestui an, Primăria Capitalei a anunțat că Studiul de Fezabilitate pentru traseul Gara de Nord – Chitila – Crivina a fost finalizat și a primit avizele esențiale, ceea ce înseamnă un pas concret înainte, nu doar o promisiune aruncată în campanie electorală.

Iar bătrânul subiect al Pasajului Ciurel nu a murit nici el. În septembrie, autoritățile locale au semnat un nou protocol de colaborare între Primăria Capitalei și Primăria Sectorului 6 pentru continuarea pasajului până la Centura Capitalei, proiect gândit ca o alternativă pentru fluidizarea traficului de pe Bulevardul Iuliu Maniu, una dintre arterele cu cel mai aglomerat trafic din oraș.

Morala poveștii? Bucureștiul a visat, de-a lungul anilor, la autostrăzi plutitoare și telegondole peste lacuri, dar lecția pare să fie clară: proiectele care supraviețuiesc sunt cele ancorate solid în realitate, buget și, din păcate, în răbdarea noastră de bucureșteni obișnuiți cu amânări.

Sursă: B365 (b365.ro)