49 de ani de la cutremurul din ’77 și Bucureștiul încă tremură
Au trecut 49 de ani de la cutremurul din 4 martie 1977, și dacă te uiți prin București, mai ales prin centru, realizezi că suntem încă în plin episod al aceluiași serial dramatic. Aproape cinci decenii de la o tragedie care a lăsat urme adânci pe fața și în sufletul orașului nostru.
În mai puțin de un minut, seismul cu magnitudinea de 7,2 pe scara Richter, produs în zona Vrancea, a pus la pământ 32 de clădiri, alte câteva mii au fost serios avariate, 1.424 de oameni au murit și alți circa 7.600 au fost răniți. Cifre care îți taie răsuflarea.
Acum, la aproape cinci decenii distanță, situația din Capitală nu se prezintă mai bine. 411 clădiri sunt încadrate în clasa I de risc seismic, dintr-un total de 2.500 despre care avem date. Consolidările au mers într-un ritm de melc adormit: în ultimii 30 de ani, au fost consolidate doar 37 de imobile. Da, ai citit bine, 37.
Din 2016, Primăria Municipiului București are și o instituție dedicată, Administrația Municipală pentru Consolidarea Clădirilor cu Risc Seismic, care are în lucru 14 clădiri, iar alte 7-10 șantiere ar putea deschide anul acesta. Sună bine pe hârtie, dar primarul general Ciprian Ciucu a tras un semnal de alarmă aseară: este nesemnificativ, abia 1% din nevoia pe care orașul nostru o are. În ritmul acesta, dacă am reușit în 30 de ani să avem 1%, încă 30 de ani poate avem 2%. Problema principală? Banii nu ajung. Și nici nu vorbim despre capacitatea administrativă sau despre faptul că durează doi ani minimum ca să îți iei toate avizele.
Ciucu vine însă cu două direcții de lucru. Prima e accelerarea lucrărilor de consolidare, ceea ce sună destul de evident. A doua e mai interesantă: creștem valoarea zonei prin proiecte de regenerare urbană, pentru a atrage apoi investitori privați.
Ce înseamnă asta concret? Primarul dă exemplul străzii Brezoianu, care e o prioritate pentru el. Acolo ai clădiri cu risc seismic, dar dacă amenajezi zona cu cap, poți crește valoarea ei și să atragi investitori privați. Pentru că banii publici efectiv nu ne ajung la masivitatea problemei pe care o avem în București. Clădirile pot fi reintroduse în circuitul economic, turistic.
Ciucu spune că se va ocupa de acest mecanism în următoarele luni, pentru că dacă ne bazăm doar pe banii publici, ne furăm singuri căciula. Rămâne de văzut cum va arăta în practică această strategie și dacă va reuși să schimbe ceva într-un oraș care, la 49 de ani de la tragedie, încă nu și-a vindecat rănile.