Un documentar dezgroapă luxul și sclavii din vila Poppaeei

Dacă tot stăm cu ochii pe ce se întâmplă prin oraș, hai să ne luăm și o pauză de la bugete și guverne interimare, ca să vorbim despre un subiect care, deși e vechi de două mii de ani, sună surprinzător de actual: inegalitatea socială îmbrăcată în marmură și fresce aurii.

Pentru cei pasionați de istorie antică și de documentare bine făcute, pe 12 octombrie, de la ora 23:10, Viasat History a lansat un documentar în două părți numit „Pompeiul antic: Secretele Vilei Oplontis”. Nu e genul de producție cu explozii și efecte speciale, ci una dintre acele povești care te prind pentru că dezgroapă, la propriu, un mister arheologic fascinant.

Vorbim despre Villa Oplontis, cunoscută și ca Vila A sau Vila Poppaei, o reședință de lux de pe malul mării, din Golful Napoli, care avea o piscină privată de aproximativ 60 de metri lungime — mai mare chiar decât bazinele din complexele termale publice ale Pompeiului de atunci. Practic, un fel de resort exclusivist pentru elita romană, cu 98 de încăperi, grădini impresionante și fresce care și acum, după milenii, rămân spectaculoase.

Marea întrebare pe care o investighează documentarul este dacă această vilă a aparținut cumva Poppaeei Sabina, a doua soție a împăratului Nero. Indiciile sunt tentante, dar nu definitive: o inscripție pe o amforă care pomenește numele unei persoane legate de familia Poppaeei, păuni pictați peste tot prin fresce (simbol al puterii feminine la romani) și un bust de marmură descoperit în 1975, a cărui identitate rămâne necunoscută. Documentarul analizează și posibilitatea ca Nero și Poppaea să fi petrecut o noapte acolo, probabil după cutremurul din anul 62 d.Hr.

Dincolo de mister, partea cu adevărat interesantă — și, să recunoaștem, tulburătoare — e cea despre oamenii care făceau posibil tot acest lux. Arheologii au găsit o zonă de serviciu cu „dungi de zebră” pictate pe pereți, care ar fi ajutat sclavii să se orienteze prin culoarele vilei fără să fie văzuți de oaspeți. E doar o interpretare, nu un fapt dovedit sută la sută, dar ilustrează perfect cum funcționa luxul roman: serviciul trebuia să fie impecabil, dar complet invizibil.

Cercetătorii estimează că aproximativ 10-20% din populația Imperiului Roman trăia în sclavie, iar în zona Golfului Napoli procentul ar fi putut ajunge la 30-40%, potrivit unui studiu recent al dr. Seth Bernard, publicat în revista „Past & Present”. Studiul estimează, printr-un model probabilistic, că proprietarii de sclavi obțineau anual aproximativ șase milioane de sesterți din exploatarea muncii lor — o cifră care arată cât de mult se baza prosperitatea Pompeiului pe munca forțată.

La doar 300 de metri de vila principală, la Villa B, arheologii au descoperit ceva și mai tulburător: rămășițele a 54 de persoane care au murit în timpul erupției, aparent în așteptarea unei salvări care n-a mai venit. Erau împărțite în două grupuri distincte, iar bijuteriile și monedele găsite lângă ele sugerează că proveneau din categorii sociale diferite. Chiar și în fața dezastrului total, ierarhia socială nu a dispărut.

La aproape 2.000 de ani distanță, Oplontis rămâne genul de loc unde frumusețea și brutalitatea stau una lângă alta, și tocmai asta face din acest documentar o vizionare care merită programată, mai ales dacă ești genul care preferă un subiect cu substanță în locul show-urilor de weekend.

Sursă: Zile și Nopți (zilesinopti.ro)