⏱ 2 min de citit
M-am întors acasă după câteva zile de plecare și primul lucru care m-a lovit când am coborât din mașină, noaptea, a fost că încă suntem înconjurați de munți și movile de zăpadă murdară. La zece zile după ultima ninsoare.
Și m-am gândit, ca de fiecare dată când văd ce frumos ar putea fi Bucureștiul și ce departe suntem de asta, la câteva chestii super simple care ne-ar schimba viața în oraș. Nu vorbim de proiecte megalomane sau investiții de milioane. Ci de lucruri de bun simț care costă puțin și ar face o diferență enormă.
Prima: să ridice cineva zăpada aia, în plm. Nu doar de pe trotuarele principale, ci și din cartiere, de pe străduțele unde locuim cu toții. Devine mocirla neagră, se topește și îngheață la loc, se transformă în gheață pe care te spargi, apoi în noroi în care te afunzi. E simplu: vine utilajul, ia zăpada, o duce undeva. Gata. Orașul arată instant cu 50% mai civilizat.
A doua chestie: gunoaiele. Avem pubele, avem mașini de gunoi, avem oameni plătiți să facă treaba asta. Dar cumva, întotdeauna, peste tot, sunt grămezi de gunoaie lângă pubele, saci aruncați aiurea, resturi care stau acolo săptămâni întregi. O programare mai bună a colectării, mai multe pubele în zonele aglomerate, amenzi pentru cei care aruncă pe lângă – și boom, orașul respiră mai ușor.
Și a treia, cea mai simplă: să plantăm copaci. Mulți copaci. În fiecare cartier, pe fiecare stradă unde se poate. Nu doar în parcuri sau în centru, ci peste tot. Copacii fac umbră vara, purifică aerul, absorb zgomotul, fac orașul mai verde și mai uman. Costă puțin, durează câțiva ani până cresc, dar diferența e uriașă.
Astea sunt chestiile care mă enervează cel mai tare – pentru că sunt atât de ușor de rezolvat. Nu trebuie să reinventăm roata, să așteptăm fonduri europene sau să facem studii de fezabilitate timp de cinci ani. Trebuie doar să vrem. Și să facem.
Bucureștiul ar putea fi atât de frumos. Și nici măcar nu e greu.
