România, codaș la trenuri deștepte, iar Gara de Nord simte asta

Dacă te-ai întrebat vreodată de ce trenul spre Cluj sau spre Constanța pare că merge cu viteza de pe vremea lui Caragiale, iată una din explicații, venită direct de la un eveniment feroviar important din Europa. Se numește ETCS (un soi de sistem de semnalizare și control al trenurilor, gândit să înlocuiască tot ce e vechi și să facă traficul feroviar mai sigur și mai rapid) și România stă prost de tot la capitolul ăsta.

La un eveniment organizat de UNIFE în cadrul InnoTrans, Matthias Ruete, Coordonatorul European ERTMS, a spus-o clar: implementarea ETCS în toată Uniunea Europeană e fragmentată și suntem departe de obiectivul din 2030, când sistemul ar trebui montat pe o bună parte din rețeaua centrală de căi ferate a Europei (așa-numita TEN-T). Practic, când miza e siguranța, lumea se mișcă repede. Când miza e doar compatibilitatea între sisteme, apare imediat mentalitatea de genul „hai că mai avem timp, ne descurcăm și așa”.

Și aici vine partea care ne privește direct pe noi, bucureștenii care prindem trenul din Gara de Nord către orice colț de țară: România e trecută cu roșu pe harta europeană a ETCS. Din cei 5.742 de kilometri de rețea TEN-T de pe teritoriul nostru, doar 40 de kilometri aveau ETCS funcțional în 2024. Iar între 2022 și 2024, lungimea de linie nou echipată cu acest sistem a fost, mă rog, zero kilometri. Nu s-a mișcat nimic.

Ca să ne facem o idee: în 2024, doar 1% din rețeaua centrală TEN-T a României era operațională cu ETCS, iar pe rețeaua centrală extinsă și pe cea cuprinzătoare procentul a fost exact 0%. Nici la GSM-R, sistemul de comunicații feroviare, situația nu-i mai roz: tot 40 de kilometri din 5.742, adică tot 1%.

Vestea bună, dacă vrem să vedem paharul pe jumătate plin, e că planurile pentru 2030 sunt destul de ambițioase pe hârtie: 89% din rețeaua centrală, adică 2.561 de kilometri, ar urma să fie echipată, iar în total se vorbește de 2.770 de kilometri de linii cu ETCS până atunci. România stă, din acest punct de vedere, alături de Germania, Polonia și Italia, în grupul statelor cu planuri mari — dar și cu foarte mult de recuperat, pentru că mai avem de pus în funcțiune circa 90% din kilometrii planificați pentru 2030.

Bani pentru asta există, măcar parțial. Prin PNRR, România a primit 99 de milioane de euro pentru implementarea ETCS, iar prin fonduri europene de dezvoltare regională (FEDR) pentru perioada 2021-2027 mai sunt alocate 8 milioane de euro. Nu-i puțin, dar nici nu pare suficient dacă ne uităm la câți kilometri trebuie echipați până în 2030.

Oana Gherghinescu, directorul executiv al Agenției Uniunii Europene pentru Căile Ferate, a explicat pentru Club Feroviar că problemele astea nu apar din senin — sistemul a fost gândit acum vreo 20 de ani pe baza tehnologiei disponibile atunci, iar actualizările legislative ulterioare au dat peste cap și companiile care investiseră deja pe cerințele vechi. Concluzia ei: e nevoie de reguli clare, de stabilitate legislativă și de o coordonare mai bună între state, altfel operatorii care circulă peste graniță tot suportă costurile lipsei de continuitate a sistemului.

Ea a mai spus că ERA vrea să facă o analiză specială pe statele „roșii”, inclusiv pe România, ca să vadă exact ce ne încurcă și cum putem accelera lucrurile atât la infrastructură, cât și la material rulant.

Pe scurt: dacă ai impresia că trenurile din Gara de Nord merg cam la fel ca acum 15 ani, nu ești paranoic. România are, teoretic, planuri mari pentru 2030, dar realitatea de pe teren spune că suntem la coada clasei europene, cu doar 40 de kilometri de linie modernizată din aproape 5.742. Rămâne de văzut dacă banii europeni și presiunea de la Bruxelles vor grăbi lucrurile înainte să vină termenul limită.

Sursă: Club Feroviar (clubferoviar.ro)