⏱ 2 min de citit
E duminică dimineață, suntem la biserica Sfânta Tereza din București, și printre enoriași se găsește și Andrei Vochin, cunoscut pentru comentariile sale din fotbalul românesc. Preotul vorbește despre pilda locurilor de cinste la ospăț, din Evanghelia după Luca — povestea aia în care nu te așezi tu la masă în fața tuturor, ci aștepți să fii invitat, pentru că altfel riști să te trezească cineva mai important și să te mute la coadă, cu toată lumea martoră la umilință.
Vochin a plecat de la predica asta și a văzut în ea, surprinzător sau nu, o oglindă perfectă pentru ce se întâmplă acum la Rapid. Avem un conflict de orgolii care ține prima pagină a sportului bucureștean de ceva vreme: tânărul Andrei Șucu, părinții lui, și antrenorul Daniel Pancu, toți prinși într-un joc de putere și autoritate care pare rupt direct din Biblie, doar că aici mingea e rotundă și tribunele sunt pline de suporteri giuleșteni nerăbdători.
Ideea centrală e simplă și, din păcate pentru orgolii, destul de dură: la masa fotbalului, ca și la cea din pildă, locul din față nu se moștenește. Nu contează cine ești, cine te-a crescut, cât de mult sprijin financiar sau simbolic stă în spatele tău — respectul și autoritatea se câștigă, nu se primesc de-a gata. E un mesaj valabil deopotrivă pentru tânărul Șucu, care se confruntă cu greutatea unui nume important în fotbalul giuleștean, pentru părinții lui, care probabil vor să-l vadă afirmat cât mai repede, și pentru Pancu, care are propria sa bătălie de dus pe bancă.
Smerenia, răbdarea și munca, zice Vochin, sunt ingredientele lipsă în rețeta asta de conflict. Iar dacă privim dincolo de orgolii, concluzia pare să fie una simplă: Rapidul are nevoie de oameni dispuși să aștepte rândul lor la masă, nu să-și tragă scaunul mai aproape de capul mesei doar pentru că așa li se cuvine.
Sursă: Fanatik.ro
