⏱ 2 min de citit
Stăm cu ochii pe cer de fiecare dată când se adună nori peste București, gata să dăm bir cu fugiții spre casă, cu telefonul pregătit pentru alerta RO-Alert și cu inima cât un purice de frică să nu ne inunde vreun sens giratoriu. Ploaia, care odată era o binecuvântare pentru betonul încins al Capitalei, a devenit între noi vorbind un fel de eveniment de forță majoră, cu pompieri, trafic blocat și postări indignate pe Facebook.
Tocmai de aceea merită să dăm puțin timpul înapoi, la o vară în care ploaia mai era încă simpatică. Fotograful Andrei Bîrsan, care ține de ani buni un jurnal vizual al Bucureștiului sub numele „Bucureștiul lui Andrei”, a scos din arhivă niște cadre făcute pe 19 iulie 2018, chiar în zona Universității.
Povestea e simplă și drăguță: Andrei avea treabă în oraș, avea și umbrelă la el, dar când a început ploaia s-a oprit pur și simplu să privească. Unsprezece minute a stat acolo, fascinat nu de fenomenul meteo în sine, ci de oameni — de felul în care se refugiază sub cornișe, de graba lor, de fețele surprinse de stropii calzi de vară. Cum spune el, „Bucureștiul fără oameni e butaforie”, iar fotografiile lui din acea zi confirmă ideea perfect.
Andrei Bîrsan fotografiază orașul din 1979, de pe vremea când era elev la școala generală, așa că are în spate aproape o cronică vizuală completă a vieții cotidiene bucureștene, de dinainte de 1989 și până astăzi. Cine vrea să vadă mai multe din arhiva lui poate găsi seria completă pe contul lui de Instagram.
Dacă vara asta ploaia vă mai stresează mai degrabă decât vă bucură, poate un mic ocol prin poezia Anei Blandiana, „Descântec de ploaie”, ajută să ne reamintim că ploaia poate fi și feciorelnică, și blândă, și asociată cu bucuria simplă de a fi afară în oraș, nu doar cu haosul din trafic. Măcar prin imaginile lui Andrei, ploaia de vară din București rămâne, pentru câteva minute, exact cum ne place s-o ținem minte.
Sursă: B365 (b365.ro)
Acest articol a fost creat cu asistența inteligenței artificiale și verificat editorial de Redactia.
