Plăcuțele caselor din vechiul București, o istorie urbană uitată

De la culorile vechilor sectoare (Verde, Roșu, Negru, Galben și Albastru) la plăcuțele socialistei Întreprinderi de Administrare Locativă, din fațadele Bucureștiului, de pe ziduri măcinate, se desprinde povestea unui oraș pierdut și regăsit.

Sub straturile de vopsea și tencuială ale vechilor case din București se ascund martorii tăcuți ai unei epoci dispărute. Aceste plăcuțe – emailate, din metal pictat sau din ceramică – care odinioară ordonau orașul, îi marcau identitatea și vorbeau despre o lume urbană în formare.

Proiectul “Plăcuțele vechi ale caselor din Bucureștii de altădată”

Cu siguranță, aceasta este cea mai frumoasă idee pentru aducerea aminte a Bucureștilor. Fiecare plăcuță spune o poveste, o istorie și transmite o emoție. Nu sunt doar numere.

„Pe fațadele vechilor case ale Bucureștiului, sub straturi de vopsea, tencuială și nepăsare, încă mai respiră urmele unui oraș care a fost odată viu, ordonat și mândru de sine.”

Printre plăcuțele cu nume de străzi, numere administrative sau comemorative, se ascund semne mici, dar prețioase – plăcuțe care spun povești despre un alt fel de București, cel dinainte de 1950, când fiecare imobil avea o identitate clară și o apartenență: la un sector colorat, la o societate de asigurări, la o comunitate urbană în formare, scrie istoricul Ciprian Plăiașu în prezentarea proiectului.

Expoziție și tururi în inima Bucureștiului

Între 27 octombrie și 4 noiembrie 2025, la sediul Ordinului Arhitecților din România – Filiala București, va putea fi vizitată expoziția dedicată proiectului. Vernisajul are loc pe 27 octombrie, ora 18.30, iar publicul este invitat să descopere poveștile ascunse ale plăcuțelor din capitală.

Evenimentul este completat de două tururi ghidate, pe 26 octombrie și 1 noiembrie (pentru înscrieri verificați site-urile dedicate), ambele cu plecare din Parcul Grădina Icoanei, ora 11.00, prilej pentru a explora orașul cu alți ochi – ochii memoriei.

Un București ordonat, împărțit în culori

Puțini își mai amintesc astăzi că Bucureștiul de altădată era împărțit în sectoare colorate – Verde, Roșu, Negru, Galben și Albastru. Casele purtau plăcuțe care nu doar indicau numărul străzii, ci și apartenența la aceste sectoare, semn al unei rigori administrative care definea modernizarea orașului de la sfârșitul secolului al XIX-lea.

Articolele publicate pe platforma parteneră a proiectului completează această imagine cu detalii fascinante. Capitolul “Gunoi și salubritate în București (1890-1932)” evocă modul în care sistemul de igienă urbană a contribuit la conturarea unei capitale moderne. “Istoria asigurărilor în România” amintește de plăcuțele cu sigla „Naționala Bucuresci” sau „Societatea Dacia”, semne discrete că locuința era protejată împotriva incendiilor – un simbol al responsabilității civice și al progresului economic.

Ruptura istorică de după 1950

După 1950, plăcuțele colorate și cele ale societăților de asigurare au fost înlocuite de semnele noii orânduiri. Pe multe fațade a apărut emblematica siglă I.A.L. – Întreprinderea de Administrare Locativă, simbolul naționalizării. Într-o clipă, proprietarii s-au transformatt în chiriași în propriile case.

Articolul “Casa, ieri a ta, azi a Partidului” urmărește cu precizie acest proces traumatic, iar plăcuțele I.A.L. devin martori ai unei rupturi profunde între vechiul oraș al începutului de secol XX și noua ordine comunistă.

Arheologie urbană a memoriei

Proiectul “Plăcuțele vechi ale caselor din Bucureștii de altădată” nu este doar o cercetare de patrimoniu. Este o formă de arheologie urbană, un efort de a descifra urmele materiale ale vieții cotidiene, de la sistemele de salubritate până la reglementările de asigurare sau codurile cromatice ale administrației.

Echipa de cercetare identifică, fotografiază și documentează plăcuțele rămase, integrându-le într-o hartă digitală interactivă accesibilă publicului. Astfel, fiecare bucureștean poate contribui la această cartografiere a memoriei urbane, iar fiecare plăcuță devine o poveste recuperată.

Un oraș care se lasă redescoperit

Într-un București grăbit, în care se demolează mai repede decât se documentează, aceste mici semne de pe ziduri redevin repere. Ele nu au strălucirea marmurei și nu comemorează eroi, dar spun povestea locuitorilor anonimi, a celor care au trăit, au muncit și și-au asigurat casele în capitala unei Românii aflate în plină modernizare.

„Uneori, o simplă plăcuță ruginită poate spune povestea unui secol întreg.”

Aceasta este invitația de a privi mai atent fațadele orașului și de a înțelege că istoria nu se află doar în muzee, ci și în detaliile uitate ale străzilor pe care trecem zilnic.

Imaginea utilizată în acest articol a fost preluata de pe site-ul b365.ro și poate fi vizualizată direct aici.