Pîslaru, țapul ispășitor al salarizării din Educație

Ministrul interimar al Muncii a avut joi o întâlnire cu sindicatele din Educație care a ieșit exact cum te-ai aștepta: cu recunoașteri de „lacune” și cu promisiuni de corectat lucrurile. Subiectul? Noua lege a salarizării, un proiect care pare să fi moștenit mai multe probleme decât soluții.

Ministrul interimar a fost destul de sincer după discuții, declarând că se simte „pe post de țap ispășitor”. În traducere liberă: el a preluat un proiect pe care alții l-au pregătit, cu toate problemele incluse, și acum încearcă să lipească bucățile prin negocieri cu partenerii sociali.

Contextul e important aici. Portofoliul Muncii a fost preluat de un interimar din PNL după ce miniștrii PSD au demisionat în bloc pe 23 aprilie 2026, când partidul s-a retras din coaliția cu Bolojan. Deci omul orchestrează negocieri sensibile pe un portofoliu pe care nu-l deține definitiv, cu un proiect moștenit de la foștii ocupanți ai fotoliului.

Sindicatele din Educație nu sunt tocmai încântate de forma actuală a legii. Ministrul interimar recunoaște că textul conține „lacune” — un eufemism diplomatic pentru „chestii care nu funcționează” — și că trebuie să le rezolve prin dialog. Întrebarea e: cât de mult poate negocia un ministru interimar, într-un guvern în criză, pe un proiect pe care nu l-a scris?

Ideea e că legea salarizării ar trebui să clarifice cum se plătesc profesorii, dar deocamdată pare să genereze mai multe frustrări decât certitudini. Sindicatele vor claritate, ministrul interimar promite corecții, iar întreaga discuție se desfășoară pe fondul unui guvern PNL-USR-UDMR care încearcă să supraviețuiască fără PSD.

Rămâne de văzut dacă ministrul interimar reușește să transforme rolul de „țap ispășitor” într-unul de mediator eficient. Deocamdată, profesorii așteaptă, sindicatele negociază, iar ministrul interimar încearcă să salveze ce se poate dintr-un proiect pe care l-a moștenit la pachet cu fotoliul.