Oamenii Dreptății 2026: povești care ne privesc pe toți

Sâmbătă, 14 noiembrie, Aula Magna de la Politehnica s-a umplut de povești care, deși foarte personale, ne-au cam prins pe toți cu garda jos. Așa e spectacolul de storytelling „Oamenii Dreptății” — vii, asculți pe cineva vorbind despre frica lui, și la un moment dat realizezi că, de fapt, vorbește despre frica ta.
Timp de două ore, jurnaliști, juriști, artiști, activiști și psihologi au urcat pe scenă să împărtășească experiențe, întrebări fără răspuns clar și câteva lecții dureros de reale. Ideea din spatele ediției din acest an a fost simplă: vocea lor e, de multe ori, și vocea noastră. Iar poveștile au arătat că problemele mari ale societății nu sunt departe deloc — stau chiar în blocul nostru, în feed-ul de Facebook și în sistemul medical cu care ne întâlnim toți, la un moment dat.
Bucureștiul și frica de cutremur — dar și nevoia de a ne cunoaște vecinii
Unul dintre cele mai apăsătoare subiecte a fost, evident, pregătirea Bucureștiului pentru un cutremur major. Andrei Popoviciu, jurnalist independent de investigație care a lucrat peste un an la acest subiect și a publicat în The Guardian, Le Monde, Der Spiegel și The Washington Post, a vorbit nu doar despre responsabilitatea autorităților, ci și despre ceva mult mai aproape de noi: relațiile cu oamenii din jur.
„Dictatura ne-a învățat să ne ferim unii de alții, tranziția să ne descurcăm singuri, așa că putem trăi zeci de ani pe aceeași scară fără să știm cum îl cheamă pe vecinul de la etajul 3”, a spus Popoviciu pe scenă. Concluzia lui, după toată documentarea: pregătirea pentru cutremur nu e doar o chestiune de consolidări și normative, ci una de comunitate. Oamenii care se cunosc și au încredere unii în alții se ajută mai repede și mai bine atunci când vine dezastrul.
„Avem nevoie să ieșim cu vecinul la o masă în curte, să discutăm. De ce? Pentru că după un dezastru oamenii care se cunosc se ajută unii pe alții”, a explicat jurnalistul. Mesajul lui a avut și o notă despre cum ne pierdem conexiunile reale în era online: „Cred că ne petrecem tot mai mult timp online și este foarte ușor să ne pierdem conexiunea cu oamenii și cu cei din societate. Cred că întâlnirile acestea, să vii să vorbești pe scenă sau să vorbești cu oamenii după, ne ajută foarte mult.”
Cât de vulnerabili suntem, de fapt, în online
Victor Ilie, jurnalist de investigație la CtrlF.media, cu peste zece ani de experiență în subiecte despre corupție, criminalitate organizată și dezinformare, a adus pe scenă o vulnerabilitate pe care mulți o ignorăm complet: datele personale pe care le lăsăm zilnic în online, fără să ne gândim prea mult la ele.
„Există un loc totuși unde instituțiile sunt transparente și vulnerabile, acel loc este internetul. Societatea românească suferă o hemoragie de date”, a spus Ilie. Practic, de la vârstă la profesie, fiecare dintre noi lasă urme pe care nu le înțelege întotdeauna — și pe care alții le pot folosi.
Curajul de a vorbi despre boală
Probabil cea mai personală poveste a serii a aparținut Alexandrei Săcărea, profesoară de peste 18 ani în educația non-formală și membră a Asociației ROZ din 2021. După ce s-a confruntat cu un diagnostic de cancer la sân, a ales să vorbească public despre experiența ei — nu ca să ceară compasiune, ci ca să dea curaj altor femei.
„Am vrut să dau curaj și altor femei, cred că mai mult pentru asta am venit, pentru că m-am confruntat cu cancerul și am văzut cât de greu se simte, cât de greu se duce. Am vrut să știe lumea că totuși se poate trăi și se poate trăi frumos și că nu este întotdeauna despre moarte”, a povestit ea. Despre sprijinul celor din jur, a spus simplu: „Când simți că ai o armată de oameni în spate, pur și simplu crezi că se poate.”
Mesajul ei s-a adresat în special femeilor care amână controalele medicale de frică. „Nu trebuie să trăim fiecare zi ca și cum ar fi ultima, ci trebuie să trăim ca și cum nu mai avem foarte multe și nu mai avem timp”, a transmis Alexandra Săcărea.
Ce rămâne după o seară ca asta
Dincolo de domeniile diferite din care au venit speakerii, toate poveștile au avut un fir comun: vulnerabilitatea. Frica de dezastru, expunerea din online, lupta cu boala — toate ne amintesc că, la un moment dat, fiecare dintre noi are nevoie de ceilalți. Și poate că asta e, până la urmă, marea reușită a unui eveniment ca „Oamenii Dreptății”: transformă problemele strict personale în subiecte care ne privesc pe toți, pentru că nimeni nu e imun la ele — nici măcar cei care cred că sunt.
Sursă: Buletin de București (buletin.de)