Norocul și pianul: interviu din juriul Enescu 2026
Dacă te-ai plimbat zilele astea prin zona Ateneului sau ai dat pe la Sala Radio, poate ai prins ceva din febra Concursului Enescu, care își încheie secțiunea de Pian sâmbătă, 19 septembrie, cu marea finală. Înainte de verdictul final, am stat de vorbă cu una dintre cele mai experimentate voci din juriul internațional, pianista Dana Borșan, profesoară la Universitatea Națională de Muzică din București, ca să înțelegem ce se ascunde, de fapt, în spatele unui premiu muzical de calibrul ăsta.
Prima concluzie, spusă fără menajamente: talentul nu e suficient. Dana Borșan vorbește despre „conjunctura favorabilă” – un mix ciudat între noroc, componența juriului și cine altcineva mai concurează în sala aia în ziua respectivă. Nu e vorba de aranjamente, insistă ea, ci de faptul că artiștii din juriu au propriile lor sensibilități, școli de gândire, repere culturale diferite. Un talent mare are nevoie de un ochi la fel de mare care să-l recunoască.
Anul ăsta, concursul a bătut recorduri – 819 concurenți din 58 de țări, doar la proba online de pian fiind 228 de tineri, din care au rămas 50 pentru etapa următoare. Explicația pentru popularitatea tot mai mare? Seriozitatea organizării, premiile generoase în bani și, poate cel mai important pentru un tânăr muzician, oportunitățile reale de a concerta după concurs – Artexim se ocupă activ de cariera laureaților, îi programează la festival și în turnee.
Partea mai puțin veselă a poveștii: prezența românilor la secțiunea de pian a fost, din nou, firavă. Dintre cei 50 rămași după proba online, o singură concurentă venită direct din România a trecut de acest filtru – o elevă deja cunoscută în lumea pianistică, dar care n-a mai prins etapa a doua. Dana Borșan recunoaște că nu are o explicație clară de ce pianiștii buni din Conservatorul bucureștean evită să concureze acasă, poate din frica de comentarii și presiune socială.
Discuția a virat și spre vremurile comuniste, când a participa la un concurs internațional însemna preselecții naționale organizate de Ministerul Culturii, aprobări politice bazate pe „dosarul” familiei și pașaportul primit, dacă erai norocos, cu doar 24 de ore înainte de zbor. Dana Borșan povestește cum, în aprilie 1989, cu opt luni înainte de Revoluție, i s-a interzis în ultimul moment să participe la concursul Rubinstein din Israel, deși se pregătise intens.
Despre finala de sâmbătă, pianista rămâne superstițios de discretă – spune că surprizele sunt regula, nu excepția, la Enescu. Singura dată când a intuit corect câștigătorul încă din proba online a fost în 2024, cu ucraineanul Roman Lopatynskyi, care avea, în cuvintele ei, ceva „fabulos” de la primul sunet. În rest, chiar și starurile evidente pot pierde totul la o mică discrepanță cu orchestra sau dirijorul în finală – așa cum s-a întâmplat, într-o ediție anterioară, cu un pianist grec pe care toată lumea îl vedea deja cu premiul întâi în mână.
Finala secțiunii de Pian a Concursului Enescu 2026 are loc sâmbătă, 19 septembrie. Din juriu fac parte, alături de Dana Borșan, Lilya Zilberstein (președinta juriului), Marie-Ange Nguci, Raluca Știrbăț, Rena Shereshevskaya, Nelson Goerner, Anthony Fogg, Didier de Cottignies și Vovka Ashkenazy.
Sursă: Buletin de București (buletin.de)