Cultura

Liceul Gheorghe Lazăr, cele două vieți ale unui simbol al Bucureștiului

Știați că, înainte de a avea clădirea actuală de pe bulevardul Elisabeta, Colegiul Național Gheorghe Lazăr a funcționat în clădiri provizorii și case boierești? La începuturile sale, acest colegiu nu a existat în forma pe care o cunoaștem astăzi, iar acum are nevoie de lucrări de punere în siguranță, pe care primarul Ciucu a promis că le va urgentă, conform anunțului făcut de Primăria Municipiului București.

Fiind un monument istoric, Sectorul 5 necesită un aviz de la Ministerul Culturii pentru orice tip de lucrări efectuate. Primarul Ciprian Ciucu s-a angajat să intervină pentru a accelera această procedură.

Plimbare prin birocrație pe drumul spre Liceul Lazăr

Primăria Capitalei (PMB) este primul pas în acest proces, având rolul de „proprietar” oficial al clădirii, emițând autorizația finală de construire. Apoi, Primăria de Sector, în acest caz Sectorul 5, este responsabilă de executarea lucrărilor de reparație și consolidare. Totuși, avizul Ministerului Culturii este esențial, deoarece clădirea este un monument istoric, iar fără acesta, PMB nu poate emite autorizația necesară pentru Primăria de Sector.

Istoria Colegiului Național Gheorghe Lazăr

Înființat în anul 1860 de domnitorul Alexandru Ioan Cuza, Gimnaziul Numărul 2 a început fără un sediu stabil, desfășurându-și activitatea în clădiri provizorii și case boierești, cum ar fi cele ale lui Gheorghe Măcescu. Pe măsură ce prestigiul școlii a crescut, Bucureștiul a cunoscut o dezvoltare urbanistică semnificativă, iar Bulevardul Reginei Elisabeta a fost construit conform principiilor stricte ale Baronului Haussmann, care a planificat reconstrucția Parisului.

În acest context, în 1889 au început lucrările la clădirea actuală a Colegiului Național Gheorghe Lazăr. Un moment important a fost pe 20 mai 1890, când regele Carol I, împreună cu Regina Elisabeta și principele moștenitor Ferdinand, a semnat decretul pentru așezarea „Pietrei fundamentale”. Inaugurarea a avut loc în toamna aceluiași an, când gimnaziul a obținut statutul de liceu.

Arhitectura Colegiului

Proiectat de arhitectul Filip G. Montoreanu, absolvent al Politehnicii din Viena și al Școlii de Arhitectură din Paris, stilul clădirii este un amestec între neobrâncovenesc și neoclasic englez. Fațada este decorată cu elemente ceramice colorate, iar eleganța sa a dus la comparații cu liceele pariziene din apropierea Grădinilor Luxembourg. Ușile masive ale intrării principale rămân închise pe tot parcursul anului, deschizându-se o singură dată pe an pentru absolvenții claselor a XII-a, care defilează în robe prin parcul Cișmigiu.

Azi, Colegiul Național Gheorghe Lazăr este inclus în lista monumentelor istorice, având codul: B-II-mB-18689.

Transformări și extinderi ale clădirii

De-a lungul timpului, clădirea a suferit mai multe modificări. În 1931, la inițiativa părinților, a fost construită o nouă aripă, cu laboratoare, un amfiteatru și un bufet. Între 1990 și 1997, clădirea a fost consolidată radical pentru a întări structura monumentului.

Perioada Primului Război Mondial

În timpul Primului Război Mondial, Bucureștiul a fost invadat de Puterile Centrale, iar Colegiul Național Gheorghe Lazăr a fost rechiziționat, găzduind comandamentul armatei germane. Elevii și profesorii au fost evacuați, iar interiorul a suferit distrugeri semnificative.

Perioada comunistă

După instaurarea comunismului, liceul a fost redenumit „Școala medie nr.22” și a fost mutat în fosta clădire a Liceului Spiru Haret. În 1955, Ministerul a decis să revină la denumirea de Liceul Gheorghe Lazăr și să se întoarcă în sediul său original. Astăzi, liceul este recunoscut ca unul dintre cele mai bine cotate din România, fiind descris de criticul literar George Călinescu ca un liceu „făcut pentru învingătorii vieții”.

Imaginea utilizată în acest articol a fost preluata de pe site-ul b365.ro și poate fi vizualizată direct aici.

Citește și