Bucuresti

Ilfov lasă istoria de izbeliște: 6 situri arheologice, de vânzare

⏱ 5 min de citit

Dacă te gândeai că arheologia și imobiliarele nu au nicio treabă una cu alta, Ilfovul vine să te contrazică din nou. Consiliul Județean Ilfov a decis să renunțe la dreptul de preempțiune pentru șase terenuri, însumând 14.543 de metri pătrați, aflate chiar în perimetrul unor situri arheologice importante. Practic, administrația ar fi putut cumpăra aceste bucăți de istorie, dar a ales să le lase pe mâna pieței private.

Terenurile fac parte din patru situri arheologice distincte: „Dumbrăveni – malul drept al pârâului Vlăsia”, „La Abator” din Buftea, „La Nisipărie IV” din Dumbrăveni și așezarea de epocă a bronzului de la Căciulați – Pădurea Pașcani. Proiectele de hotărâre prin care administrația anunță că nu cumpără aceste imobile au fost deja aprobate de Consiliul Județean.

Ca să pună mâna pe toate cele șase parcele, CJ Ilfov ar fi trebuit să scoată din buget peste 490.000 de euro, sumă estimativă pentru că la unul dintre terenuri proprietarul nici măcar nu a menționat prețul. Pe metru pătrat, prețurile cerute variază între 30 și 121 de euro, media fiind undeva la 70 de euro pe mp — nu tocmai o nimica toată, dar nici o sumă astronomică pentru salvarea unor vestigii.

Legea spune clar: când un teren face parte din lista monumentelor istorice, proprietarul trebuie să anunțe mai întâi Ministerul Culturii și Consiliul Județean despre intenția de vânzare, ca statul să aibă prioritate la cumpărare dacă vrea. Ministerul Culturii – Direcția Județeană pentru Cultură Ilfov a spus pas, iar CJ Ilfov a urmat exemplul, fără să ofere vreo explicație publică pentru decizie.

Vestea bună, dacă se poate numi așa, e că renunțarea la preempțiune nu scoate terenurile de sub protecția legală de monument istoric. Cine cumpără aceste parcele va trebui să obțină certificate de descărcare arheologică înainte de a construi orice, ceea ce presupune, de regulă, cercetări la fața locului. Documentele mai arată și că decizia de neexercitare a preempțiunii e valabilă doar pentru anul calendaristic în care a fost emisă — dacă proprietarul vinde din nou peste câțiva ani, procedura se reia de la capăt.

Iată, pe scurt, ce s-ar fi putut cumpăra și la ce preț: un teren de 1.000 mp din situl „La Abator” din Buftea, fără preț menționat; două parcele din „La Nisipărie IV” din Dumbrăveni, de 6.957 mp și 5.000 mp, ambele la 30 euro/mp (210.000, respectiv 150.000 de euro); două terenuri de pe malul pârâului Vlăsia din Dumbrăveni, de 329 mp și 428 mp, la 83 euro/mp (27.307 și 35.524 euro); și un teren de 500 mp din așezarea de epocă a bronzului „Pădurea Pașcani” din Căciulați, la 121 euro/mp (60.500 euro). Două dintre terenuri aparțin unor persoane juridice, restul sunt în proprietatea unor persoane fizice.

Și pentru cei curioși de ce anume se pierde aici, merită spus că nu vorbim de simple hârtii birocratice. La situl „La Abator” din Buftea, cercetările Institutului de Arheologie „Vasile Pârvan” din 2021 au identificat urme de locuire din epoca post-romană (secolele III-IV d.Hr.), epoca medievală timpurie (secolele IX-XI) și epoca medievală (secolul XVI), deși aici nu s-au găsit complexe sau materiale arheologice notabile.

La „La Nisipărie IV” din Dumbrăveni, descoperit în 1987, poveștile sunt mult mai bogate: fragmente ceramice din epoca bronzului mijlociu, vase lucrate la roată din perioada La Tène (secolele II-I î.Hr.) și ceramică fină din perioada migrațiilor (secolele IV-V d.Hr.). Situl se află pe malul stâng al râului Cociovaliștea, la un kilometru vest de biserica satului Dumbrăveni.

Pe malul drept al pârâului Vlăsia din Balotești, tot descoperit în 1987, specialiștii Muzeului de Istorie și Artă al Municipiului București au găsit urme din epoca romană (secolele II-III d.Hr.) și din epoca medievală timpurie (secolele IX-X), inclusiv ceramică zgrunțuroasă lucrată la roată.

Iar la „Pădurea Pașcani” din Căciulați, evaluat în 2012 de Institutul Național al Patrimoniului pe o suprafață de 2,5 hectare, au fost descoperite fragmente ceramice lustruite, negre la interior și cenușii la exterior, specifice epocii bronzului.

Din păcate, nu e prima oară când Ilfovul alege să lase istoria pe mâna dezvoltatorilor. La mijlocul lunii octombrie 2026, Consiliul Județean a renunțat și la preempțiunea asupra unui teren de 2,52 hectare din situl „La Comoară” din Ciolpani, pentru care ar fi trebuit să plătească aproape un milion de euro, adică vreo 35 de euro pe metru pătrat. Situl, aflat la marginea pădurii Scroviștea și înregistrat cu codul IF-I-s-B-15170, păstrează urme din epoca romană și din perioada migrațiilor, scoase la iveală de-a lungul timpului de lucrările agricole și de eroziune.

Și dacă vrei un exemplu concret despre ce se întâmplă atunci când nimeni nu-și exercită dreptul de preempțiune, uită-te la Buftea. Pe malul lacului Buciumeni, situl „La Cârna” — o așezare cu biserică și necropolă, înscrisă în Lista Monumentelor Istorice din 2015, cu urme din epoca romană, medievală și din perioada migrațiilor — a fost lăsat fără protecție de Ministerul Culturii, Consiliul Județean și Primăria Buftea, pe rând. Rezultatul: din 2023 se construiește acolo un cartier rezidențial, chiar peste un cimitir medieval unde, în anii ’80, au fost descoperite podoabe în morminte.

Povestea asta se repetă cam des prin Ilfov, și de fiecare dată cu același final: terenul rămâne tehnic „monument istoric” pe hârtie, dar practic devine teren de construcție, cu niște certificate arheologice obținute mai mult formal decât ca urmare a unor cercetări serioase.

Sursă: Buletin de București (buletin.de)

Citește și

DeBucuresti este partener LIXRA Media Intelligence Network