Hagi, vinovat dar nu principalul: gafa e la FRF

Hai să vorbim despre un subiect care a dat pe internet peste noapte, pentru că naționala a reușit să ne strice weekendul cu un 0 puncte din 2 meciuri și un golaveraj de coșmar, 3-6. Da, e vorba despre dubla cu Suedia și Bosnia, iar reacțiile au curs ca la carte: unii au sărit direct la Hagi, alții au căutat vinovați mai sus, la Federație. Eu unul am lăsat să treacă praful și emoția, ca să pot analiza lucrurile cu mintea limpede, nu cu nervii la refuz cum eram imediat după fluierul final.

Și iată concluzia, cu riscul de a nu fi populară: Hagi are partea lui de vină, dar nu e principalul vinovat. Marea problemă e alta, și ține de comunicare și strategie, nu de banca tehnică.

Într-o emisiune recentă, l-am întrebat direct pe domnul Stoichiță care este obiectivul naționalei în Liga Națiunilor. Întrebarea nu venea din senin — nicăieri nu găsisem un răspuns oficial, iar schimbările masive de lot făcute de selecționer în doar trei zile între cele două meciuri erau greu de explicat altfel decât printr-o strategie clară, pe care însă nimeni nu ne-a spus-o. Răspunsul, diplomatic ca de obicei, a confirmat totuși ideea: obiectivul real al României este calificarea la EURO, nu neapărat performanța din Liga Națiunilor. Cu alte cuvinte, competiția asta a fost gândită ca teren de testare, nu ca miză în sine.

Aici e însă marea gafă: Federația nu a comunicat niciodată public acest obiectiv. Și când îți propui o reconstrucție de lot, dar nu spui asta clar, publicul se așteaptă la rezultate, iar când ele nu vin, presiunea cade toată pe selecționer. Practic, Hagi a fost lăsat singur în fața criticilor pentru o strategie pe care Federația ar fi trebuit să o asume public și să o explice de la bun început.

Lucrurile se complică și mai mult când auzi că “Hagi își dorește primul loc în grupă”, declarație care contrazice complet ideea de reconstrucție. Dacă tot mizezi pe testare de jucători și formule noi, cel mai realist obiectiv sportiv ar fi fost evitarea retrogradării, nu lupta pentru primul loc. Federația nu doar că nu a comunicat strategia, dar nici nu l-a consiliat pe selecționer în privința declarațiilor publice, iar asta a creat așteptări nerealiste, spulberate rapid de rezultatele din teren.

Responsabilitatea comunicării, în opinia mea, aparține clar Federației, nu selecționerului. Hagi e o instituție a fotbalului nostru, dar instituția reală, cea care ia deciziile de strategie și le comunică, este FRF. Selecționerul e angajat să pună în practică o strategie, nu să o inventeze și să o comunice de capul lui.

Și aici apare marele risc: dacă sacrifici această competiție pentru reconstrucție, te expui la retrogradarea în Liga C, de unde abia am promovat, și la o repartizare în urna a treia valorică pentru preliminariile EURO. Ceea ce ar face calificarea aproape un miracol. Practic, strategia de reconstrucție ar putea saboti chiar obiectivul pe care mizăm cu adevărat. Poate de-asta nimeni nu a vrut să vorbească public despre ea.

Cât despre deciziile de lot ale lui Hagi, inclusiv scoaterea unor jucători de bază pentru meciul cu Bosnia, cred că un exercițiu simplu ne poate lămuri: dacă am fi avut un selecționer străin, necunoscător al fotbalului românesc, care ar fi luat exact aceleași decizii și ar fi obținut exact același bilanț de 0 puncte și 6 goluri primite în 2 meciuri, l-am fi întrebat probabil de ce a acceptat un job pentru care nu părea pregătit. Întrebarea rămâne valabilă, indiferent de naționalitatea selecționerului.

Sursă: Fanatik.ro