Finanțe, cartierul fără blocuri comuniste din București…

În perioada interbelică, cartierul Finanțe a fost destinat funcționarilor Ministerului de Finanțe, devenind, în anii ’50, așezarea celor care au venit de la țară pentru a lucra la diverse fabrici din zonă, precum fabrica de zahăr Chitila, fabrica metalurgică Laromet, filatura Chiajna, Triajul C.F.R. și Depoul de locomotive, printre altele.

Acest cartier vechi, verde și liniștit, compus în proporție de 90% din case, se remarcă prin farmecul său aparte. Finanțe, similar altor cartiere bucureștene, a devenit o țintă pentru dezvoltatorii imobiliari. Este demn de menționat că, în timpul regimului comunist, aici nu s-au construit blocuri, iar după 1989 au fost ridicate doar câteva, dar nu foarte înalte.

Cartierul Finanțe a fost edificat pe o parte a moșiei Chiajna, care a fost în proprietatea Mitropolitului Nifon. În prezent, acesta este compus în proporție de 90% din locuințe individuale. Situat în sectorul 1 al Bucureștiului, Finanțe este delimitat de arterele bd. Laminorului, sos. Chitilei, str. Slt. Constantin Godeanu și str. Oașului.

Finanțe se întinde pe o suprafață de aproximativ 44 ha, având 14 străzi interioare și aproximativ 1000 de unități locative, dintre care peste 90% sunt locuințe individuale. Cu o populație de peste 3000 de locuitori, cartierul a fost construit pe o treime din ceea ce a fost odată moșia Chiajna.

Moșia Chiajna a fost deținută de mitropolitul Nifon, Nicolae Rusailă (1789-1875), în secolul XIX, care a lăsat-o fundației sale „Așezămintele Nifon Mitropolitul”. După Primul Război Mondial, moșia a fost expropriată și a devenit proprietate a statului.

Cine a fost mitropolitul Nifon, vezi în articolul de mai jos:

Mihail Cristea, locuitor al cartierului Finanțe, a realizat o cercetare arhivistică extinsă, publicând lucrarea monografică „Cartierul Finanțe din Bucureștii Noi 1925-1975, contribuții la istoricul cartierului”. În octombrie 2025, el a organizat un tur ghidat al cartierului, parte dintr-o serie pe care intenționează să o continue și în anul curent. Locuitorii cartierului s-au constituit într-un grup informal de inițiativă civică, asociindu-se cu Grupul de Inițiativă Civică – GIC Bucureștii Noi.

Finanțe, un cartier care se transformă, a fost descris de Mihail Cristea ca având, în 2001, drumuri de pământ, asemănătoare celor de la țară. Deși existau utilități, aproximativ 30% dintre locuințe erau încălzite cu lemne, ceea ce afecta calitatea aerului în timpul iernii. Principalul atu al cartierului este trama stradală, stabilită încă din 1925.

Actul de naștere al cartierului Finanțe este un ordin al ministrului Agriculturii și Domeniilor, Alexandru Constantinescu, din 22 august 1925, prin care Ministerul de Finanțe a primit 50 de hectare pe moșia Chiajna-Străulești. Această parcelare a fost realizată de Casa Centrală a Cooperației și Împroprietăririi Sătenilor, rezultând 639 de loturi de casă, dintre care 517 au fost repartizate Ministerului de Finanțe.

Împroprietăriții, care includeau funcționari din diverse direcții ale Ministerului de Finanțe, au negociat inițial cu Societatea Comunală de Locuințe Ieftine, dar negocierile au eșuat din cauza condițiilor de plată. Astfel, majoritatea au ales să vândă terenurile pe piața liberă, profitând de creșterea prețurilor din deceniul patru al secolului trecut.

În anii ’50, cartierul Finanțe a devenit o zonă muncitorească, primind noi proprietari, în special muncitori industriali din mediul rural. În 1935, cartierul a fost alipiat comunei suburbane Grivița, ceea ce a generat agitație printre proprietari din cauza impozitelor mai mari, dar primarul de atunci a reușit să calmeze spiritele prin evidențierea avantajelor acestei alipiri.

În perioada războiului, biserica cartierului a fost construită rapid și târnosită în 22 decembrie 1942, iar școala primară mixtă a fost înființată în 1946. În 1950, Finanțe era unul dintre cele șase cartiere ale orașului Grivița.

Integrarea orașului Grivița în raionul „Grivița Roșie” a dus la o politică de rescriere a istoriei, în care denumirile cartierelor „burghezo-moșierești” au fost înlocuite treptat cu denumiri noi. Ultima mențiune oficială a cartierului Finanțe a fost în 1972, când s-a anunțat înființarea liniei de autobuz nr. 112.

Dezvoltarea imobiliară recentă va duce la prelungirea liniei de tramvai, ceea ce va îmbunătăți conectivitatea cartierului cu centrul Bucureștiului. Totuși, cartierul Finanțe nu beneficiază în prezent de un parc, deși există terenuri disponibile care ar putea fi utilizate pentru acest scop.

O amenințare reală pentru locuitorii cartierului o reprezintă construirea unor blocuri înalte, de până la 11 etaje, la marginea cartierului, ceea ce ar crea o diferență semnificativă de densitate de locuire. Strada principală a cartierului, cunoscută sub diverse denumiri de-a lungul timpului, a fost afectată de construcția unei autobaze în perioada comunistă, ceea ce a întrerupt fluxul de circulație.

Locuitorii cartierului sunt preocupați de păstrarea identității acestuia, dorind ca dezvoltările urbane să respecte istoria locului și să transmită noilor generații valorile și tradițiile comunității.

Imaginea utilizată în acest articol a fost preluata de pe site-ul b365.ro și poate fi vizualizată direct aici.