Festival vs acasă: cine rămâne pe dinafară vara asta

Vara la București (și, implicit, la festivalurile din jurul lui) are o imagine pe care o știm toți din feed: brățară pe mână, line-up pe Story, poze cu apusul de la scenă. Pare simplu — ești tânăr, e vară, te duci la festival. Numai că, dacă te uiți puțin mai atent, descoperi și partea aia mai tăcută, despre care nu vorbește nimeni pe rețele: adolescenții care nu ajung deloc acolo.

Motivele sunt, de fapt, foarte pământene. Unii nu au bugetul — și nu e vorba doar de bilet, ci de tot pachetul: transport, mâncare, poate un abonament de cazare dacă festivalul e în afara orașului, plus banii de buzunar pentru cei trei-patru zile de „experiență”. Alții au primit un „nu” clar de la părinți, motivat de grija firească pentru siguranță într-o mulțime de zeci de mii de oameni. Și mai sunt și cei care, sincer, nu se simt deloc în elementul lor în vacarmul ăla — introvertiți, oameni cărora zgomotul și înghesuiala le dau mai degrabă anxietate decât energie bună.

Ce e interesant e cum se formează, practic, două tabere paralele în rândul adolescenților: „generația festival”, cei care trăiesc vara de la un line-up la altul, și „ceilalți”, cei care rămân acasă și urmăresc totul din exterior, prin ecranul telefonului. Diferența asta nu e doar despre distracție — e despre bani, despre negocierea libertății cu părinții și despre cât de diferit gestionăm, ca societate, anxietatea legată de siguranța copiilor în spații publice mari și pline de lume.

Nu e o discuție nouă pentru București, un oraș unde verile sunt pline de festivaluri de tot felul, de la cele de muzică electronică până la cele mai mainstream, cu mii de tineri care își fac planuri lunile de zile înainte. Dar poate merită să ne gândim, dincolo de pozele frumoase de pe social media, și la cealaltă parte a poveștii — la cei pentru care vara asta a festivalurilor a rămas doar o notificare pe telefon.

Sursă: Zile și Nopți (zilesinopti.ro)