Falimentul CFR Marfă: întrebarea veche, cine răspunde? Nimeni

CFR Marfă a intrat oficial în faliment pe 16 noiembrie 2026, după 28 de ani de existență, iar acum urmează partea pe care o știm din atâtea alte povești românești: lichidatorii proaspăt numiți vor scrie un raport despre cauzele prăbușirii, iar sindicatele pun, pentru a nu știu câta oară, întrebarea clasică — cine răspunde? Spoiler: probabil nimeni, din nou.
Compania a reușit să forțeze bugetul de stat să scoată peste un miliard de lei și a lăsat mii de angajați fără salarii luni în șir. Rapoartele lichidatorilor în astfel de dosare de faliment ajung, de regulă, maculatură — se vorbește vag despre „condițiile de piață” sau „managementul defectuos”, fără nume concrete. Deși teoretic aceste rapoarte ar trebui să ducă și la răspundere penală, lichidatorii par mai interesați de vânzarea bunurilor rămase decât de tras la răspundere pe cineva. Merită menționat că unul dintre cei trei lichidatori desemnați este Cătălin Dascăl, de la Dascăl Insolvency, și totodată președinte al Uniunii Naționale a Practicienilor în Insolvență din România — iar reprezentanți ANAF și-au exprimat încrederea în el.
Diferența față de vremurile comuniste e una amuzant-tristă: pe atunci, deși toată lumea făcea parte din același sistem, vinovații individuali chiar ajungeau în fața legii. Codul Penal din 1968 prevedea pedepse clare pentru neglijența de serviciu, de la amendă până la 10 ani de închisoare pentru pagube mari aduse economiei naționale. În familie exista chiar un caz real: un angajat tras la răspundere pentru un incendiu la bordul unei macarale plutitoare, obligat să plătească o sumă cât două apartamente — datorie moștenită chiar de copiii lui.
În zilele noastre, pentru sutele de milioane de lei împrumutate de CFR Marfă în anii 2000 pentru „modernizarea” parcului rulant — bani care au ajuns la firme care au făcut reparații de mântuială, inclusiv cele legate de accidentul de la Gugești din 2004, cauzat de ruperea unei osii la un vagon reparat la Balș — nu a răspuns nimeni.
Povestea are și un episod simbolic: în 2000, pe atunci ministra Transporturilor, Anca Boagiu, a chemat presa să vadă plecarea primului tren de marfă privat, tractat chiar de o locomotivă CFR Marfă, probabil închiriată. Mai încoace, omul de afaceri Gruia Stoica folosește vagoane CFR Marfă aduse ca aport la compania Rolling Stock Company (RSCO) pentru a concura chiar cu firma de stat care i le-a oferit. Curtea de Conturi a documentat pe larg această asociere, fără ca cineva să fi obiectat oficial — iar înțelegerea continuă, Gruia Stoica urmând să aibă chiar drept de preempțiune la cumpărarea pachetului de acțiuni deținut de CFR Marfă la RSCO. Tot Curtea de Conturi a arătat recent că firma lui a beneficiat de tarife preferențiale la închirierea unor linii în Triaj București, tarife pe care conducerea CFR Marfă Triaj „a uitat” să le indexeze an de an, cum ar fi trebuit.
Nu a fost singurul beneficiar al „farmecelor” companiei: dormitoare ale CFR Marfă au ajuns forțat la dispoziția operatorilor privați, iar vagoane scoase la vânzare au fost date pe nimic. Acum trei ani, DIICOT Timișoara a trimis în judecată 35 de inculpați, români și libanezi, acuzați de constituirea unui grup infracțional organizat, delapidare și spălare de bani, într-un dosar legat de vânzarea în pierdere către REMAT Călărași a 2.450 de vagoane CFR Marfă, cu o pagubă estimată de procurori la peste 7,5 milioane de euro. Printre cei acuzați s-a numărat o parte din conducerea de atunci a companiei, inclusiv fostul director general Mihuț Crăciun, între timp decedat. Într-un alt dosar, procurorii au cercetat o situație în care un operator privat ar fi vrut să afle în avans prețul oferit de CFR Marfă pentru a-i „sufla” un contract.
Luni, Federația Națională Mișcare Comercial Vagoane a transmis un comunicat dur, în care pune din nou întrebarea clasică: cine răspunde? Sindicatul subliniază că falimentul e rezultatul a 28 de ani de decizii politice și administrative, restructurări și schimbări repetate de conducere, iar consecințele cad, ca de obicei, pe umerii românilor — mai ales pe salariații care și-au petrecut o viață întreagă muncind la calea ferată. Federația cere o strategie națională pentru transportul feroviar de marfă, reguli clare privind administrarea companiilor de stat și, mai presus de orice, responsabilitate reală pentru cei care iau deciziile. Nu în ultimul rând, cer statului să rezolve urgent plata salariilor restante și drepturile compensatorii pentru angajații rămași fără venituri.
Rămâne de văzut dacă raportul lichidatorilor va aduce, în sfârșit, un nume concret pe lista vinovaților — sau dacă povestea asta se va încheia, ca de obicei, cu toată lumea vinovată, adică nimeni.
Sursă: Club Feroviar (clubferoviar.ro)