⏱ 2 min de citit
Pe 24 februarie, în timp ce jumătate de planetă se pregătește să cheltuie o avere pe Valentine’s Day comercializat, noi, românii, avem propriul nostru Dragobete – versiunea autentică, tradițională și mult mai romantică a sărbătorii iubirii. Și nu, nu e o copie low-cost a celui occidental, ci o tradiție cu rădăcini adânci în folclorul românesc.
Dragobete, sau Cap de primăvară, cum mai e cunoscut, marchează începutul primăverii în calendarul popular românesc. Legenda spune că Dragobete era fiul Dochiei, un tânăr frumos și vesel care îi ajuta pe îndrăgostiți să-și găsească fericirea. Practic, Cupidon românesc, dar fără arcul și săgeata kitsch.
Obiceiurile de Dragobete sunt încă vii în multe zone din România, chiar dacă în București s-au mai diluat de-a lungul anilor. Tradițional, fetele și băieții mergeau împreună la pădure să culeagă ghiocei și să cânte. Dacă o fată era prinsă de un băiat, trebuia să-i dea un sărut – altfel riscau să rămână cu buza crăpată tot anul. Nu sună rău ca strategie de dating, nu?
Un alt obicei frumos spune că pe 24 februarie păsările își încep ritualul de împerechere și își construiesc cuiburile. De aici și zicala că “cine sărbătorește Dragobetele va fi iubit tot anul”. În unele zone, femeile adunau zăpadă de Dragobete și se spălau pe față cu ea, pentru frumusețe și sănătate.
În București, poți marca ziasta într-un mod mai urban: o plimbare prin Grădina Botanică sau Cișmigiu, un brunch romantic într-o cafenea din centru sau pur și simplu să-ți surprinzi jumătatea cu ghiocei – primele flori ale primăverii, mult mai autentice decât trandafirii roșii standard.
Ce e important de reținut e că Dragobetele nu e doar despre cupluri. E despre bucuria venirii primăverii, despre reînnoirea naturii și despre celebrarea iubirii în toate formele ei – de partener, de prieteni, de viață. Mai românesc de atât nu se poate.
