Dinamo e lider ca-n 2011, dar Ștefan cel Mare ține minte coșmarul

Dacă ești dinamovist și te-ai apucat să visezi cu ochii deschiși la titlu, stai puțin pe margine și ascultă o poveste care te poate face să te uiți la clasament cu puțin mai multă superstiție. Dinamo a bătut Sepsi și a ajuns la 26 de puncte după primele 11 etape din SuperLiga, lider cu Nuno Campos pe bancă și o echipă care arată, în sfârșit, a pretendentă reală la titlu. Numai că istoria „câinilor” are un fel aparte de a strica petrecerile, iar numărul 26 nu e deloc întâmplător pentru suporterii mai vechi.

În sezonul 2011-2012, Dinamo era exact în aceeași poziție: lider, cu 26 de puncte după 11 runde. Și tot atunci s-a întâmplat ceva ce orice suporter din Ștefan cel Mare ar vrea să uite — echipa s-a prăbușit în a doua parte a campionatului și a încheiat sezonul pe un dezamăgitor loc 5.

Povestea de atunci începuse frumos. În vara lui 2011, Ioan Andone a plecat de la echipă, iar conducerea a mizat pe o variantă surprinzătoare: Liviu Ciobotariu, fost fundaș al clubului, fără experiență notabilă pe bancă. Pariul a părut inspirat din prima etapă — cinci victorii la rând, inclusiv un 5-0 superb pe terenul Gaz Metanului, plus succese cu Pandurii, Sportul Studențesc și chiar campioana en-titre, Oțelul Galați.

Prima înfrângere a venit în etapa a șasea, 1-3 la Vaslui, dar nu a oprit avântul. Dinamo a continuat cu un 0-0 contra Rapidului, apoi cu două victorii zdrobitoare, 5-1 cu Petrolul și 5-0 cu Ceahlăul. Pe 23 octombrie 2011, în etapa 11, un 0-0 cu FC Brașov a consfințit cele 26 de puncte și locul de lider, cu cel mai bun atac din campionat — 27 de goluri marcate.

Lotul de atunci avea nume grele: Ionel Dănciulescu, Marius Niculae, Cosmin Moți, Dragoș Grigore, Cristian Bălgrădean. Gabriel Torje plecase vara aceea la Udinese pentru vreo cinci milioane de euro, dar echipa nu simțise lipsa lui. La începutul lui decembrie a venit și prima lovitură serioasă — 1-3 cu Steaua chiar acasă, însă Dinamo s-a adunat, a remizat la Astra și a bătut FCM Târgu Mureș, încheind anul tot pe primul loc.

Aici se termină, însă, partea frumoasă a poveștii. Primăvara lui 2012 a adus o cădere pe care nimeni n-o prevedea. Dinamo a început să piardă puncte în fața unor echipe mult mai modeste, iar CFR Cluj a profitat din plin. Înfrângerea cu Sportul Studențesc pe teren propriu a fost un semnal de alarmă, urmată de un alt eșec acasă, cu Vaslui. Pe 7 aprilie 2012, un 1-3 cu Petrolul Ploiești a pus capac — suporterii au cerut demisia lui Ciobotariu chiar la fluierul final.

Trei zile mai târziu, pe 10 aprilie, Ciobotariu a plecat, iar conducerea l-a readus pe italianul Dario Bonetti, care mai antrenase echipa în 2009. Schimbarea nu a adus însă revenirea sperată. Dinamo a pierdut cu Brașovul, 0-2, apoi un meci crucial cu viitoarea campioană CFR Cluj, 0-1, chiar în Ștefan cel Mare. A urmat și un eșec în derby-ul cu Steaua, 2-3, iar victoria cu Astra din ultima etapă n-a mai schimbat nimic.

La finalul celor 34 de etape, Dinamo a terminat cu 62 de puncte, pe locul 5, la nouă puncte distanță de campioana CFR Cluj. Vaslui, Steaua și Rapid au terminat și ele înaintea „câinilor”. Măcar sezonul nu s-a încheiat complet amar — Dinamo a câștigat Cupa României în fața Rapidului, primul trofeu al clubului după cinci ani de secetă.

Acum, paisprezece ani mai târziu, Dinamo se regăsește exact în aceeași poziție statistică: 26 de puncte după 11 etape, lider de campionat. De data asta echipa are un alt antrenor, un alt lot și, mai ales, o SuperLiga mult mai echilibrată, cu Rapid, Universitatea Craiova și Petrolul la mică distanță. Rămâne de văzut dacă „câinii” vor rupe blestemul numărului 26 sau dacă istoria se va repeta exact ca acum un deceniu și ceva. Oricum ar fi, suporterii din Ștefan cel Mare o să țină cu ochii pe calendar, mai ales când se apropie primăvara.

Sursă: Fanatik.ro