De la Lazăr la Enescu, școlile din București urlă de zgomot

Dacă ai impresia că în unele școli din București se aude mai mult traficul decât profesorul, nu e doar o impresie – e chiar confirmat științific. Un studiu făcut de Universitatea din București a măsurat zgomotul la 46 de unități de învățământ din oraș și concluzia e cam sumbră: 30 dintre ele depășesc pragul legal de 56 de decibeli, iar 14 trec clar peste limite, ajungând și la 70 de decibeli pe latura cea mai expusă la trafic.

Și nu vorbim despre niște școli oarecare, ascunse pe vreo stradă liniștită. Pe lista celor afectate apar nume grele – Colegiul Național „Gheorghe Lazăr”, Colegiul Național de Muzică „George Enescu” (ironic, având în vedere specificul), Liceul Pedagogic „Anastasia Popescu”, dar și școli gimnaziale precum „Iancului”, „Vasile Alecsandri” sau „Tudor Arghezi”. Cercetătorii spun că majoritatea zonelor cu probleme se grupează în centrul Capitalei, acolo unde traficul e oricum o constantă a vieții bucureștene.

Măsurătorile au fost făcute de trei facultăți din cadrul Universității – Administrație și Afaceri, Geografie și Studii Interdisciplinare – în perioada 22-27 octombrie, pe trei intervale orare: dimineața până la 12:00, la prânz între 12:00 și 16:00, și seara după ora 16:00. Iar tendința e clară: zgomotul crește pe măsură ce trece ziua. Nivelul mediu urcă de la 55 dB dimineața la 60 dB la prânz și 62 dB seara, iar pe latura cea mai expusă a clădirilor ajunge la 58, 62 și respectiv 64 dB. Diferența de șapte decibeli dintre dimineață și seară sună a nimic, dar cercetătorii explică faptul că înseamnă, practic, de cinci ori mai multă energie sonoră.

De ce contează toate astea? Pentru că zgomotul de fond nu e doar enervant – poate afecta concentrarea, înțelegerea vorbirii și memoria elevilor. Important de precizat: studiul nu a măsurat efectiv impactul asupra copiilor și nici nivelul de zgomot din interiorul sălilor de clasă, ci doar expunerea pe laturile exterioare ale clădirilor.

Valorile găsite depășesc atât recomandarea Organizației Mondiale a Sănătății (sub 53 dB pentru zgomotul de trafic), cât și limita stabilită printr-un ordin al Ministerului Mediului din 2021, de 56 dB. Cercetătorii sunt însă corecți și spun clar că rezultatele au caracter orientativ – au măsurat zgomotul total timp de o singură săptămână, nu media anuală oficială, și nu au folosit sonometre omologate de clasa 1 și nici nu au făcut măsurători nocturne.

Ce se poate face? Autorii studiului propun mai multe soluții, de la verificări mai riguroase cu aparatură profesională și corelarea datelor cu hărțile de zgomot ale Primăriei Capitalei, până la intervenții urbanistice concrete – limitarea vitezei mașinilor în jurul școlilor, perdele vegetale care să absoarbă din zgomot și fonoizolarea clădirilor de învățământ. Simplu de spus, ceva mai complicat de pus în practică într-un oraș unde traficul pare să fie sportul național.

Sursă: Buletin de București (buletin.de)