De ce ții telefonul pe avion până aterizezi pe Otopeni

Am o poveste de-a dreptul eclipsantă de împărtășit, direct din tabăra bucureșteană a celor care au încercat să vadă eclipsa totală din Peninsula Iberică săptămâna trecută. Spoiler: nu am văzut-o, era nor peste tot în Spania. Ultima eclipsă totală pe care am prins-o a fost în 1999, la mine acasă, în Drăgășani, vizavi de singurul hotel cu lift din oraș. Aia a fost frumoasă. Asta din Spania a rămas doar o excursie cu multe peripeții.

Și ce peripeții. Am aflat că urmează să mă mut, pentru că se demolează blocul în care stau ca să se ridice altele noi. Mi s-au rupt trei dinți. Iar sâmbătă, 15 august, când voiam să-mi fac check-in-ul, am descoperit un mail vechi din 18 mai prin care mi se anunța că zborul de întoarcere fusese anulat. Noroc cu rudele, care m-au scos din impas financiar — le mulțumesc și pe această cale.

La dus am zburat cu Iberia, pentru că avea cel mai ieftin bilet. Nu mai zburasem de mult cu o companie de linie, obișnuit fiind cu low-cost-urile, așa că m-am bucurat să văd wi-fi la bord. M-am bucurat mai puțin când am aflat că era contra cost. Aterizarea, în schimb, a fost memorabilă în sensul rău — mai degrabă o cădere controlată decât o aterizare, dacă mă întrebați pe mine.

La întoarcere trebuia să zbor cu FlyOne, dar mi-a scăpat mailul de anulare, așa că am pierdut și banii — recuperabili teoretic în 30 de zile — și nici n-am mai putut reprograma zborul. Am revenit la vechea mea dragoste, WizzAir, cu un bilet Madrid–București de 230 de euro, doar dus. Am avut noroc că am prins tarif bun exact duminică, 16 august, de ziua Madonnei, pentru că restul zilelor biletele treceau de 1.600 de lei. Avionul, plin ochi — se pare că așa e traficul spre și dinspre Spania în august.

Undeva la mijlocul zborului, în timp ce mă jucam pe telefon la un joc offline cu obiecte ascunse, am observat pe geam o mare de lumini. L-am întrebat pe vecinul de scaun ce oraș e. “Sofia”, mi-a răspuns el, cu vreo 45 de minute înainte de aterizarea pe Otopeni.

Recunosc, nu-mi pusesem telefonul pe modul avion. La circa 25 de minute după Sofia — deci deja eram în spațiul aerian românesc, trecusem chiar și peste Dunăre — mi-a apărut mesajul: “Bine ai venit în Serbia!”, exclamativ și entuziast. Se pare că prinsesem o secundă de semnal deasupra Serbiei și, fără să stau pe gânduri, mi se activase automat un pachet roaming non-SEE de 4GB, cu un cost suplimentar de 15,12 euro plus TVA, adică vreo 75 de lei. Mesajul mi-a apărut abia când am recăpătat semnal, deja în România.

Nu e prima dată când mi se întâmplă așa ceva. Și în primăvară, ajuns la niște prieteni din Elveția, am dat un simplu telefon ca să anunț că am aterizat și, pac, pachet activat automat. E enervant cu țările astea din afara UE — chiar cred că ar trebui să intre toate în Uniune, nu mi se pare o procedură atât de complicată, mai ales că văd că Australia participă de ani buni la Eurovision.

După toate peripețiile cu dinții, eclipsa ratată, mutatul și zborul anulat, eram gata să-mi vărs năduful pe primul operator Vodafone care-mi răspundea. N-a fost cazul — persoana cu care am vorbit a înțeles imediat situația și mi-a anulat costurile suplimentare pe loc. Așa că lecția rămâne valabilă pentru oricine zboară spre Otopeni venind din afara UE: ține telefonul pe modul avion până aterizezi, altfel riști să te trezești cu roaming activat din greșeală, chiar dacă ești deja deasupra Dunării.

Sursă: B365 (b365.ro)