⏱ 2 min de citit
Iarna asta a fost cam cu peripeții în București când vine vorba de căldură și apă caldă. Și, ca de fiecare dată când vin facturile, apar și întrebările: de ce plătesc atât, chiar dacă apa e călâie sau caloriferele abia se încălzesc?
Vestea bună e că nu plătiți niciodată apa rece pe post de apă caldă. Facturile se calculează după consumul real de gigacalorie înregistrat. Adică plătiți exact ce primiți, nu mai mult.
Primarul general Ciprian Ciucu a venit cu niște lămuriri necesare: contractele de furnizare prevăd clar că facturarea se aplică la energia măsurată. La subsolul fiecărui bloc există un contor care înregistrează cantitatea și temperatura energiei termice livrate. Deci plătim exact ce se livrează și consumă.
Hai să luăm un exemplu concret: dacă într-un bloc apa caldă vine la 30 de grade în loc de minim 50 de grade cât ar trebui, locuitorii plătesc doar energia necesară pentru încălzirea apei de la aproximativ 5 grade (cât vine de la Apa Nova) până la cele 30 de grade. Apa călâie e mai ieftină decât cea fierbinte, pentru că se folosește mai puțin Gcal. La fel și cu caloriferele: dacă sunt călâi, plătiți puținul furnizat.
Mai mult, bucureștenii pot cere compensații. Reluăm exemplul cu apa la 30 de grade: plătiți agentul termic la temperatura primită, iar diferența până la cei 50 de grade din contract se transformă într-un bonus pentru următoarea factură. Trebuie să-l cereți, nu vine automat, pentru că ar însemna citirea celor 34-36.000 de contoare de la nivelul blocurilor, să se vadă exact ziua și orele deficitare.
Și ca să clarificăm încă o chestie: întreținerea afișată la avizier nu înseamnă doar căldură. Acolo intră apa rece, curentul pentru scara blocului, curățenia, salariile administrației și restul cheltuielilor comune. De aia pare mare, chiar dacă apa caldă a lipsit câteva zile.
