Copiii din București au tot, mai puțin timp liber
Iulian are nouă ani. Stă în Ilfov, dar merge la școală în București. Dimineața e la cursuri, după-amiaza la after-school până la două, prânzul îl ia în mașină pe drum, marțea are engleză, miercurea baschet, joia matematică suplimentară. Seara ajunge acasă obosit, mănâncă, face temele, se culcă. Și a doua zi o ia de la capăt.
Sună cunoscut? Pentru tot mai mulți părinți din București și din orașele mari, asta e noua normalitate. Copiii au tot ce le trebuie — gadgeturi, cursuri, activități extrașcolare, oportunități pe care generațiile anterioare nici nu le visau. Dar au din ce în ce mai puțin timp liber. Timp în care să se plictisească, să se joace fără program, să inventeze jocuri proste în curtea blocului.
Datele arată că programul unui copil urban din România seamănă tot mai mult cu cel al unui adult suprasolicitat. After-school-ul devine obligatoriu pentru părinții care lucrează program full-time. Apoi vin cursurile de limbi străine, sportul, muzica, robotica, matematica avansată. Totul e gândit ca pregătire pentru viitor, pentru admitere la liceu, pentru facultate, pentru piața muncii.
Problema nu e că părinții vor ce e mai bun pentru copii. Problema e că, undeva pe drum, copilăria devine un maraton de productivitate. Și că timpul liber — acel timp aparent pierdut în care copiii învaț să se joace, să negocieze reguli, să rezolve conflicte, să se plictisească creativ — dispare aproape complet.
Psihologii trag semnale de alarmă de ceva vreme. Copiii suprasolicitați dezvoltă anxietate, oboseală cronică, dificultăți de concentrare. Paradoxal, prea multe activități structurate pot duce la mai puțină creativitate și mai puțină reziliență emoțională. Pentru că viața reală nu vine cu program și antrenor — și copiii trebuie să învețe să navigheze și haosul neplanificat.
Evident, povestea e mai complicată decât pare. Multe familii din București depind de after-school pentru că programul de lucru nu se potrivește cu cel școlar. Altele vor să ofere copiilor șanse pe care ei nu le-au avut. Și da, unele cursuri chiar sunt utile și plăcute pentru copii.
Dar poate că de 1 iunie, Ziua Copilului, ar fi momentul să ne întrebăm: ce fel de copilărie construim pentru generația asta? Una în care totul e organizat, eficient, productiv? Sau una în care mai rămâne loc și pentru plictiseală, joacă spontană și timp pierdut în parc?
Pentru că, la urma urmei, copiii nu au nevoie doar de oportunități. Au nevoie și de timp să fie pur și simplu copii.