Controversa graffiti-ului în București: Artiștii contestă declarațiile primarului general Ciucu
Ciprian Ciucu, primarul general al Bucureștiului, a caracterizat desenele de pe pereți drept o “boală” a orașului, declanșând un “război graffiti” și cerând măsuri rapide pentru curățarea clădirilor din București. În replică, artiștii din comunitatea locală subliniază că problema este mult mai complexă și că lipsa de înțelegere a fenomenului contribuie la această situație.
Patru reprezentanți ai artei urbane, printre care Robert Obert, producătorul filmului documentar “De ce scriu ăștia pe pereți?”, Cage, coordonatorul Sweet Damage Crew, El Khao, cunoscut pentru lucrările sale de mozaic, și Wanda Hutira, specializată în lucrări murale de mari dimensiuni, au subliniat că abordarea primarului riscă să confunde vandalismul, propaganda și arta stradală.
“Graffiti-ul nu e o boală, e un simptom”
Robert Obert contestă eticheta primarului, afirmând că problema reală este alta. “Formularea nu este cea mai fericită, intuiesc că vrea să ne transmită că este o urgență subiectul. Graffiti-ul, însă, nu este o boală, ci un simptom al unui sistem disfuncțional și dezorganizat”, a explicat artistul. El consideră că orașul se confruntă cu probleme mai profunde, iar intervențiile vizibile pe pereți sunt doar o reacție la acestea.
Obert adaugă că fenomenul graffiti-ului este mult mai complex, cu forme variate de expresie, de la graffiti-ul clasic din anii ’70 până la lucrări de artă stradală integrate în spațiul urban. El Khao completează această idee, subliniind că diferența dintre graffiti și arta stradală constă în intenție. Graffiti-ul este adesea un gest rapid, spontan, în timp ce arta stradală implică lucrări gândite, în dialog cu arhitectura și utilizatorii spațiului.
“Este o nedreptate, dar una care vine dintr-o lipsă de cultură vizuală”
Cage, coordonatorul Sweet Damage Crew, susține că intenția administrației de a curăța orașul este justificată, dar metodele propuse sunt greșite. “Curățarea este binevenită, mai ales în zona centrală, dar termenul folosit nu este cel mai potrivit. Graffiti-ul poate fi deranjant pentru unii, dar alții îl apreciază”, a afirmat el. Potrivit lui, soluțiile nu constau în sancțiuni mai dure, ci în cunoașterea culturii graffiti și în dialog.
Toți cei patru artiști subliniază că o problemă majoră este tendința autorităților de a trata toate intervențiile vizuale din spațiul public la fel. Robert Obert afirmă că este necesar un cadru legal, dar atrage atenția asupra birocrației care îngreunează inițiativele. El Khao este de aceeași părere, considerând că birocrația existentă poate descuraja proiectele relevante.
Wanda Hutira a subliniat că autoritățile ar trebui să înțeleagă nuanțele fenomenului, nu să-l simplifice excesiv. “Este o problemă când autoritățile nu fac această diferență. Rolul lor este să înțeleagă mai bine complexitatea, nu să o controleze”, a spus artista.
În final, artiștii afirmă că “războiul graffiti” declarat de administrația Ciucu riscă să rămână superficial dacă nu abordează cauzele fenomenului. Primarul vrea să intervină rapid prin curățare și sancțiuni, dar nu există o delimitare clară între vandalism și arta stradală. De asemenea, procedurile birocratice încetinesc intervențiile autorizate, iar discuțiile despre artă stradală sunt adesea ignorate.
Graffiti-ul este o formă de expresie autentică, cu un limbaj propriu, născută în afara sistemului artistic academic. “Graffiti e libertate. Graffiti e stil de viață, nu e boală”, a concluzionat Cage.