Centrul Vechi văzut de sus, din 2012, de la Camera de Comerț
Sunt pozele alea care te fac să te oprești din scroll și să zici „stai puțin, ăsta e Bucureștiul?”. Vorbim despre o serie de fotografii făcute în 2012 de Andrei Bîrsan, omul din spatele proiectului „Bucureștiul lui Andrei”, tocmai din vârful Palatului Camerei de Comerț și Industrie București. De acolo, de sus, orașul arată cu totul altfel — un covor de acoperișuri ruginite, clădiri monumentale înghesuite între ele, straturi de istorie puse unele peste altele, fără nicio logică aparentă, dar cu un farmec aparte.
Palatul în sine are o poveste pe măsură. A fost construit între 1906 și 1912, în stil Beaux-Arts, după planurile arhitectului Ștefan Burcuș, ca sediu central al Camerei de Comerț și Industrie București și al Bursei de Valori. Piatra de temelie s-a pus pe 11 mai 1908, cu mare fast — au venit reprezentanți ai Casei Regale, tot guvernul lui Dimitrie Sturdza, prefectul și alți oficiali. George G. Assan, președintele Camerei de Comerț de atunci (da, cel cu moara și povestea lui o găsiți tot pe aici, într-un alt articol), ținea un discurs plin de speranță despre viitorul economic al țării.
Apoi a venit 1948 și regimul comunist a desființat camerele de comerț din toată țara, le-a confiscat averile și a naționalizat clădirea. Palatul, gândit inițial ca simbol al economiei libere, a ajuns sediu de bibliotecă și, culmea ironiei, chiar instrument de propagandă. Din 1955 până în 2012 a funcționat ca Bibliotecă Centrală de Stat, redenumită după 1990 Biblioteca Națională a României. Abia după 1989, prin procesele de retrocedare, clădirea a revenit proprietarului ei de drept, Camera de Comerț și Industrie a Municipiului București.
Andrei Bîrsan a prins momentul chiar înainte ca Biblioteca Națională să se mute în noul sediu de pe bulevardul Unirii, așa că a avut acces în niște spații pe unde, zice el, nu mai călca nimeni în afară de porumbei. De acolo, din înălțime, privirea îți fuge spre sud-vest, direct la Palatul Băncii Naționale a României — și de la etajele de sus ale Palatului Comerțului poți vedea în detaliu toată bogăția decorativă Beaux-Arts a clădirii BNR. Pare la o aruncătură de băț, deși sunt, evident, câteva străzi bune între ele.
Ce te frapează la pozele astea e contrastul: vechi lângă foarte vechi, dar și lângă nou, rugină lângă sticlă, totul într-o aglomerare urbană care, la prima vedere, pare haotică, dar care spune, de fapt, povestea unui oraș care s-a construit în straturi, fără să arunce nimic din ce a fost înainte. Exact genul de imagini care te fac să privești altfel clădirile pe lângă care treci în fiecare zi fără să le bagi în seamă.
Sursă: B365 (b365.ro)