⏱ 2 min de citit
Povestea Andreei Aniță, tânăra de 27 de ani care a murit după ce s-a infectat cu Klebsiella pneumoniae într-un spital privat, a zguduit România. Peste 2,3 milioane de dolari au adunat oamenii pentru tratamentul ei, dar boala rară de cancer și infecția dobândită în spital au fost mai puternice.
Un medic specialist a explicat recent că tragedia Andreei scoate la lumină o problemă despre care vorbim mult prea puțin: lipsa unor centre de hematologie cu adevărat performante în România. Nu e vorba doar de bani sau de echipamente — e vorba de structuri medicale integrate, cu protocoale stricte de prevenire a infecțiilor, cu personal specializat și cu condiții de izolare pentru pacienții vulnerabili.
În momentul de față, România nu are niciun centru de hematologie care să îndeplinească standardele occidentale complete. Pacienții cu boli grave ale sângelui sunt tratați în secții care, deși fac eforturi uriașe, nu au infrastructura necesară pentru a preveni infecțiile nosocomiale — cele luate din spital.
Andreea suferea de o formă rară de cancer hematologic, iar sistemul ei imunitar era extrem de fragil. O infecție care pentru o persoană sănătoasă ar fi fost tratabilă a devenit fatală pentru ea. Medicul subliniază că astfel de tragedii se pot repeta dacă nu investim în centre specializate, cu camere cu presiune negativă, filtre HEPA și protocoale stricte de igienă.
Cazul ei pune și o altă întrebare: de ce românii donează milioane pentru tratamente în străinătate, dar sistemul nostru de sănătate rămâne în urmă? Răspunsul e complex — implică birocrație, lipsa de viziune pe termen lung și investiții insuficiente în infrastructura medicală de vârf.
Ministrul Sănătății, Alexandru Rogobete, nu a făcut încă declarații publice despre necesitatea unor centre de hematologie moderne, dar presiunea publică crește. Andreea a devenit un simbol al tuturor pacienților care pleacă în străinătate pentru tratamente pe care România ar trebui să le ofere acasă.
Poate că cel mai dureros aspect al poveștii este că, în ciuda generozității românilor și a luptei ei curajoase, Andreea nu a avut șansa pe care o merita. Și asta ne arată că, dincolo de donații și campanii, avem nevoie de schimbări structurale în sistemul de sănătate.
