Capello a spus cine e cel mai bun jucător antrenat de el

Fabio Capello, omul care a antrenat aproape tot ce mișcă în fotbalul mare — de la Real Madrid la AC Milan, de la Roma la Anglia — a făcut o declarație care o să stârnească discuții în toate barurile din București unde se vorbește fotbal. Când l-au întrebat cine e cel mai bun jucător pe care l-a avut vreodată sub comandă, italienul nu s-a gândit mult: Ronaldo, brazilianul, fenomenul.

Și nu vorbim de Cristiano, ci de Ronaldo Nazário, ăla care te făcea să te uiți cu gura căscată la televizor prin anii ’90. Capello l-a antrenat la Real Madrid și spune lucruri pe care le-ai auzi mai degrabă despre un extraterestru decât despre un fotbalist obișnuit. “Era incredibil la antrenament, făcea lucruri pe care alții nici nu le visau”, a povestit Capello.

Dar vine partea amuzantă, că altfel n-ar fi poveste de fotbal adevărată. Capello a recunoscat că a avut un conflict serios cu brazilianul. “Odată a venit la antrenament și duhnea a băutură. L-am dat afară direct, l-am trimis acasă”, a spus antrenorul italian, fără să se codească. Și aici e toată frumusețea fotbalului — chiar și cei mai mari au avut momentele lor de slăbiciune.

Ronaldo a jucat la Real Madrid între 2002 și 2007, a câștigat La Liga în 2003 și a fost golgheterul campionatului de trei ori. Dar cariera lui a fost marcată și de accidentări grave, probleme de greutate și, se pare, câteva nopți în care s-a distrat mai mult decât ar fi trebuit. Capello l-a antrenat în sezonul 2006-2007, când brazilianul era deja pe final de carieră la Madrid.

Declarația asta vine într-un moment în care fotbalul românesc caută modele, iar tinerii jucători au nevoie să înțeleagă că talentul singur nu e suficient. Chiar și Ronaldo, cu tot geniul lui, a avut nevoie de disciplină. Și când n-a avut-o, l-a dat Capello afară de la antrenament. Simplu, clar, fără excepții.

Pentru noi, bucureștenii care ne uităm la fotbal de pe margine, povestea asta e o amintire că fotbalul mare se joacă la limită — între geniu și dezastru, între disciplină și nebunie. Și că uneori, chiar și cei mai buni au nevoie de cineva care să le spună: “Gata, acasă!”