Când pista de biciclete dispare brusc în trafic

Dacă ai mers vreodată pe bicicletă prin București, probabil ai trăit și tu momentul ăla ciudat: pedalezi liniștit pe pistă, totul e regulamentar, și dintr-odată nu mai e nimic sub tine. În față trotuarul, în stânga mașinile, în spate alți bicicliști care vin din inerție. Ai vreo două secunde să decizi ce faci mai departe, și de multe ori decizia aia contează mai mult decât tot restul traseului parcurs relaxat până acolo.

Genul ăsta de moment nu e doar o poveste amuzantă de pus pe internet. Pentru curieri și pentru oricine petrece ore bune zilnic pe două roți prin oraș, e chiar problema centrală: nu contează doar câți kilometri de pistă avem, ci dacă bucățile alea se leagă între ele sau te lasă exact în cel mai prost loc posibil.

Tocmai despre asta s-a discutat în weekendul 19–20 septembrie, când Wolt și Asociația HaiCuBicla au organizat, în cadrul Săptămânii Europene a Mobilității, un eveniment în Parcul Herăstrău. Pe lângă verificările tehnice gratuite pentru biciclete, participanții au vorbit deschis despre zonele din oraș unde se simt vulnerabili în trafic.

„Dincolo de reglajele tehnice, pentru noi a fost important să adunăm aceste experiențe și să înțelegem mai bine unde apar problemele și ce îi face pe bicicliști să se simtă vulnerabili”, a spus Oana Turturică, președinta Asociației HaiCuBicla.

Și uite-așa ajungem la întrebarea practică: ce faci exact când pista se termină din senin? Primul lucru de reținut e că o pistă care dispare nu se transformă automat în trotuar. Regulamentul de aplicare a Codului Rutier e clar în privința asta — acolo unde există pistă semnalizată, ești obligat s-o folosești, dar circulatul pe trotuar fără pistă amenajată e interzis. Deci varianta „s-a terminat pista, sar pe trotuar” nu e chiar soluția legală la care te-ai gândit tu în graba momentului.

În lipsa pistei, bicicleta poate merge pe carosabil, acolo unde accesul nu e interzis, de preferat pe banda de lângă bordură sau acostament, cu excepția situațiilor în care trebuie să te încadrezi pentru un viraj la stânga înainte de o intersecție.

Un detaliu important: faptul că pista se varsă în carosabil nu înseamnă că mașinile îți fac loc automat. Trebuie să te asiguri singur înainte să intri în flux, mai ales când diferența de viteză dintre tine și traficul din spate e mare. De multe ori ultimii metri ai unei piste contează mai mult decât toată bucata parcursă liniștit până acolo — poți avea o pistă impecabilă și, la capătul ei, să te trezești direct pe un fel de circuit de raliu urban.

Există și o variantă mai puțin spectaculoasă, dar câteodată mult mai înțeleaptă: cobori de pe bicicletă și mergi pe lângă ea până găsești un punct mai sigur de unde să continui. Merită menționat și că regulamentul interzice traversarea unei treceri de pietoni în timp ce ești pe bicicletă — deci dacă vrei să folosești o trecere, cobori și împingi bicicleta. Nu e stilul cel mai cool, recunoaștem, dar între două minute de mers pe jos și o manevră la noroc printre mașini, alegerea pare destul de clară.

Discuția despre infrastructura pentru biciclete se rezumă de multe ori la numărul total de kilometri de pistă, o cifră care arată bine într-un raport, dar care spune puțin despre experiența reală de pe stradă. O pistă care apare după o intersecție și dispare înainte de următoarea rezolvă doar o bucată din problemă și te lasă exact cu partea cea mai grea: finalul. Dacă tot trebuie să cobori, să ocolești sau să reintri constant în trafic, cei doi kilometri de pe hartă se pot transforma ușor în cinci kilometri reali, cu ocolișuri și nervi pe drum.

Subiectul e discutat și la nivel european — Wolt a anunțat un parteneriat de un an cu European Transport Safety Council, care urmează să analizeze, printre altele, designul intersecțiilor, infrastructura separată pentru biciclete și managementul vitezei, folosind ca reper inclusiv experiența curierilor care pedalează zilnic prin oraș.

Până când toate bucățile astea de infrastructură vor forma, în sfârșit, un traseu continuu prin București, regula practică rămâne simplă: nu continua din inerție când pista se termină. Uită-te bine unde ai ajuns, verifică dacă poți intra în siguranță pe carosabil, iar dacă nu poți, coboară și caută următorul punct de unde poți relua drumul. O dungă vopsită pe asfalt se poate termina oricând brusc. Tu, ideal, nu.

Sursă: B365 (b365.ro)