Bucureștiul, codaș european la încălzire verde

Ei bine, nu e un titlu de care să ne lăudăm la o bere: dintr-un clasament Greenpeace care analizează sistemele de încălzire din 15 mari orașe europene, Bucureștiul a ieșit… ultimul. Da, ultimul loc, exact acolo unde nu vrei să fii când vine vorba de tranziția către energie sustenabilă.

Motivele nu sunt deloc o surpriză pentru cine locuiește aici și a simțit pe propria piele iernile cu apă caldă intermitentă: dependența masivă de gaz, lipsa unei strategii clare și integrate, plus ritmul de melc al reabilitării termice a blocurilor. Pe primele locuri în clasament stau Stockholm, Paris și Viena — adică exact genul de orașe pe care le admirăm din postura de turiști și ne întrebăm de ce la noi lucrurile merg altfel.

Capitala are, într-adevăr, o rețea de termoficare extinsă, dar ea rămâne puternic ancorată în combustibili fosili și, mai grav, destul de ineficientă. Raportul arată pierderi reale de căldură de 37,73% în 2024 — practic, o bucată uriașă din energia produsă se pierde pe drum, înainte să ajungă la calorifer. Investițiile pentru modernizare sunt anunțate, dar deocamdată rămân mai mult pe hârtie decât în calorifere.

Un alt semnal de alarmă: Bucureștiul nu are niciun termen clar stabilit pentru renunțarea treptată la încălzirea pe bază de combustibili fosili. În același timp, sunt în lucru trei proiecte pentru noi unități de cogenerare pe gaze fosile, la centralele Grozăvești, Progresu și București Sud, cu o capacitate termică totală de aproximativ 328 MW. Vor fi, ce-i drept, mai eficiente decât instalațiile vechi și ruginite de acum, dar Greenpeace atrage atenția că astfel de investiții riscă să ne țină captivi în dependența de gaz pentru încă multe decenii, dacă nu vin la pachet cu angajamente clare de trecere spre surse non-fosile.

Cât despre alternative precum energia geotermală, pompele de căldură de mare capacitate sau recuperarea căldurii reziduale — toate soluții care funcționează deja de minune în alte capitale europene — la noi rămân, deocamdată, mai degrabă niște idei frumoase decât proiecte cu adevărat implementate la scară largă.

La polul opus, Stockholmul arată cum se face treaba: sistemul de termoficare se bazează în mare parte pe energie regenerabilă sau recuperată, din biomasă, valorificarea deșeurilor sau pompe de căldură care folosesc inclusiv energia din apele uzate și din apa mării. Potrivit principalului furnizor de încălzire din capitala suedeză, 98,5% din căldura livrată în 2025 a provenit din surse regenerabile, recuperate sau, oricum, fără combustibili fosili direcți — deși raportul notează și aici o nuanță: o treime din mix vine din incinerarea deșeurilor, inclusiv 14% deșeuri de origine fosilă, în special plastice, care tot generează emisii.

Parisul și Viena, la rândul lor, nu scapă complet de combustibili fosili, dar se clasează sus datorită investițiilor consistente și a unor strategii pe termen lung foarte clare de renunțare la gaz. Practic, diferența față de București nu e neapărat că ei n-ar avea probleme, ci că au un plan — ceva ce la noi lipsește cu desăvârșire, cel puțin pentru moment.

Rămâne de văzut dacă investițiile promise pentru rețeaua de termoficare bucureșteană vor aduce și o schimbare reală de direcție, sau vom continua să ne încălzim, metaforic și la propriu, cu gaz și speranță.

Sursă: Buletin de București (buletin.de)