București pe faliile: mii de blocuri, un cutremur mare distanță

Dacă tot ne place să spunem că Bucureștiul e orașul care rezistă la orice, planul pe care Primăria Capitalei urmează să-l aprobe pe 30 septembrie ne aduce cu picioarele pe pământ — și nu în sensul bun. Planul de Analiză și Acoperire a Riscurilor (PAAR) pentru 2026 desenează un scenariu deloc liniștitor: dacă vine un cutremur de talia celui din 1977, orașul nostru s-ar putea trezi cu peste o mie de clădiri prăbușite și alte zeci de mii serios avariate.

Vestea proastă e dublă, pentru că documentul se ocupă și de riscul de inundații, nu doar de cel seismic. Vestea și mai proastă e că, deși tot vorbim despre asta de ani buni, nimeni nu știe cu exactitate câte clădiri din București sunt cu adevărat șubrede. Cutremurele din 1940 și 1977 au lăsat urme pe care nu le-am cuantificat niciodată complet, iar riscul, spune chiar documentul PMB, a crescut în ultimii ani — logic, de vreme ce tot mai multă lume, tot mai multe firme și instituții se îngrămădesc în aceeași Capitală.

Ca să înțelegem de ce ne emoționăm degeaba… sau nu chiar degeaba: la cutremurul din ’77, deși Bucureștiul are doar circa 10% din populația țării, aici s-au înregistrat 90% din pierderile umane și 70% din pagubele materiale la nivel național. Nu-i de mirare, când în oraș se concentrează peste 15% din producția industrială a țării și o bună parte din instituțiile statului.

La 17 aprilie 2026, evidența (incompletă, ce-i drept) arăta așa: 415 clădiri în clasa de risc seismic 1, cea mai gravă, 491 în clasa 2, 157 în clasa 3 și 12 în clasa 4. Alte 116 clădiri au fost deja consolidate, dar rămân 144 de imobile neîncadrate încă în vreo categorie și încă 1.458 marcate ca fiind în „categorie de urgență”, fără o clasă de risc seismic clar stabilită. Practic, un puzzle pe care nimeni nu l-a terminat.

Partea cu adevărat de citit stând jos vine din scenariile Concepției Naționale de Răspuns Post-Seism, document oficial al IGSU. Dacă se produce un cutremur foarte puternic în Vrancea — magnitudine între 7,4 și 8,1 pe scara Mw, la 90-110 km adâncime — efectele s-ar simți în 31 de județe, iar în București numărul clădirilor rezidențiale grav afectate ar putea ajunge undeva între 838 și 33.569. Da, ați citit bine, plaja e uriașă, pentru că depinde enorm de intensitatea reală a seismului. Ilfovul ar avea, la rândul lui, între 739 și 19.234 de clădiri afectate serios.

Alte două scenarii, ceva mai „blânde” ca magnitudine (7,4-7,7 Mw), dar cu epicentrul fie tot în Vrancea, fie în zona Buzău, ar produce pagube mai mici, dar tot semnificative — între câteva sute și câteva mii de clădiri rezidențiale grav afectate în Capitală, în funcție de adâncime și locație.

Zona cea mai vulnerabilă rămâne, cum era de așteptat, Centrul Istoric — cu clădirile lui vechi, multe neconsolidate, care ar avea mari probleme să reziste unui seism serios. Vestea bună, dacă vreți s-o numim așa, e că un cutremur de suprafață în zone precum Făgăraș-Câmpulung, Câmpia Română sau Shabla s-ar simți în București, dar riscul de pagube e considerat foarte mic.

Documentul mai detaliază și ce ar urma să se întâmple imediat după un cutremur mare: echipe de cercetare care delimitează zonele periculoase, deschiderea căilor de acces pentru salvare, evacuări, puncte de adunare pentru sinistrați, distribuire de apă și hrană, intervenții pe rețelele de utilități și, nu în ultimul rând, atenție la riscul unui „dezastru complementar” — pentru că, după un cutremur mare, urmează adesea alte probleme, de la incendii la avarii pe rețele.

Cât despre inundații, Bucureștiul nu e considerat, în mod normal, un oraș cu risc ridicat — problemele apar mai ales dacă cedează vreo construcție hidrotehnică sau când vin ploile torențiale. Documentul enumeră o listă lungă de scenarii posibile: ruperea barajului Lacul Morii (cel care ne apără, de fapt, de inundații), avarii pe cursul Dâmboviței și ruperea oricăruia dintre barajele de pe Colentina — Străulești, Grivița, Herăstrău, Floreasca, Chitila, Băneasa, Tei, Plumbuita sau Fundeni.

Hărțile de hazard realizate în perioada 2011-2014 arată clar zonele cele mai expuse pe cursul Colentinei: în Sectorul 1 e vorba de Străulești, Grivița, Băneasa și Herăstrău, iar în Sectorul 2 de Floreasca, Tei, Plumbuita, Fundeni și Pantelimon.

Iar dacă vi se pare că vorbim la modul teoretic, nu-i așa. Noaptea de 30 iunie spre 1 iulie a fost dovada vie: o furtună puternică a inundat mai multe artere și parcuri din oraș, apa a ajuns până în stația de metrou Piața Victoriei 2, care a stat nefuncțională peste 24 de ore, iar pasajul Poligrafiei s-a transformat practic într-un lac. Bilanțul oficial al Departamentului pentru Situații de Urgență: 1.089 de copaci căzuți pe străzi, apă intrată în 307 case și 456 de mașini distruse. Toate astea, dintr-o singură noapte de furtună — semn că sistemul de canalizare, oricât ar fi el gândit să preia și apa pluvială, își cam pierde răbdarea când vine vorba de fenomene extreme.

Concluzia, dacă vreți una scurtă: Bucureștiul e un oraș fascinant, dar și unul cu multe rugozități ascunse sub asfalt și sub tencuiala clădirilor vechi. Planul urmează să fie discutat și, probabil, aprobat în ședința CGMB de pe 30 septembrie — merită ținut sub observație, mai ales dacă locuiți sau treceți des prin zonele menționate.

Sursă: Buletin de București (buletin.de)