⏱ 2 min de citit
Uneori dai peste povești care n-au nimic de-a face cu aglomerația din București, dar tocmai de asta merită spuse. E genul de poveste pe care o citești sâmbătă dimineața, cu o cafea în față, și îți dai seama că mai există oameni care fac lucruri frumoase fără să aștepte aplauze.
Adriana Pătăcean a ajuns bibliotecară în satul Săndulești prin anii ’90, într-o vreme în care biblioteca locului arăta mai degrabă a magazie uitată decât a spațiu cultural. O clădire veche, umedă, friguroasă, cu un morman de cărți și, sincer, aproape niciun cititor care să le răsfoiască. Ca să reziste la datorie iarna, femeia își aducea reșoul de acasă — imaginea aia spune, cred, mai multe despre devotament decât orice discurs oficial despre cultură.
Povestea ei a fost documentată de G4Media într-un video-story realizat de Ruxandra Hurezean, cu filmare și montaj de Anastasia Sucitu și producție de Sorin Mărghitaș. E genul de material care merită văzut nu pentru spectacol, ci pentru ce arată: cum, într-un sat mic, un singur om a reușit să devină, informal, „ministrul Culturii” local — poreclă câștigată, evident, prin muncă și nu prin titlu.
Nu știm încă tot parcursul poveștii — dacă biblioteca a fost renovată între timp, câți cititori are azi sau ce planuri mai are Adriana Pătăcean pentru comunitatea ei — dar ideea de bază rămâne: cultura nu ține neapărat de bugete mari sau clădiri impunătoare, ci de oameni dispuși să încălzească o cameră rece cu propriul reșou, la propriu și la figurat.
Sursă: G4Media.ro
Acest articol a fost creat cu asistența inteligenței artificiale și verificat editorial de Redactia.
